Nu stiu daca mai era necesar, insa francezii si-au reiterat sentimentele fata de noi. Ca sa fim mai concisi, fratii nostri mai mari si mai dezvoltati economic (si nu numai) si-au batut joc, inca o data, de noi. Oricat de mult ai aprecia umorul si simtul ironiei existent la francezi, nu are cum sa te amuze glumele la adresa noastra, facute intr-o emisiune difuzata pe Canal+. Iar cine spune ca s-a distrat copios de acest lucru, sincer, cred ca-i lipseste o doaga ori s-a adapat prea mult din putul ipocriziei.
Marturisesc ca nu am niciun impuls de mandrie legat de faptul ca m-am nascut in aceasta tara, ca ma conduce Boc si Basescu, ca salariul meu este a zecea parte din retributia unui coleg francez, ca bunicii mei se calca in picioare la fiecare inceput de luna pentru a putea pune mana pe cateva medicamente compensate, ca pentru a pune mana, aici, pe un job trebuie sa calci pe cadavre, ca am vecini care pleaca la ciordit in strainatate, de unde se intorc in BMW-urile ticsite cu cadouri pentru neamuri etc. Toate acestea nu ma reprezinta, dar nici nu sunt calificative care mi se pot atribui. Nici mie, dar nici majoritatii populatiei care inca mai traieste in aceasta tara. Cu alte cuvinte, nu sunt mandru ca sunt roman, dar nici nu mi-e rusine ca am aceasta nationalitate.
Apreciez totodata ca pseudo umoristii francezi de la emisiunea de satira Les Guignols de lInfo, care amintesc despre mizeria romaneasca in general, paduchii, cersitul, hotia si pubela Bucuresti, nu gresesc deloc, consideratiile acestora fiind, fara doar si poate, perfect adevarate. Ce mi se pare grav, e ca majoritatea francezilor, si nu numai, au tendinta sa generalizeze, sa insulte (mai mult sau mai putin satiric) 22 de milioane de oameni, multi dintre ei descendenti de-ai lui Emil Cioran, Constantin Brancusi, Eugen Ionescu si alte somitati care au trait o buna parte din viata lor in Hexagon, cinstind deopotriva atat poporul roman, cat si francez. Ori acest aspect pare sa paleasca in fata celor parveniti…
Nu francezii au inventat roata! Este deja o adevarata traditie sa fim batjocoriti, umiliti si tratati precum primitivii Europei. Chiar daca stim ca este adevarat, chiar daca noi insine am pronuntat exact aceleasi idei si critici de nenumarate ori, venite din partea unui strain, care mai si generalizeaza, acest gen de atac are darul de a trezi, poate inconstient, un anume sentiment patriotic, amortit de ceea ce-ti ofera viata de roman.
Este perfect adevarat ca au mai ramas foarte putine lucruri care te pot face mandru de nationalitatea ta, insa atunci cand mizeria iti este aratata cu un deget strain, brusc te apuca respectul fata de tot ce te inconjoara. Si-apoi, ar mai fi ceva de spus. M-am scarbit de atata stat in genunchi in fata occidentalilor. Cred ca, daca mai stam mult in aceasta pozitie, riscam sa ramanem asa ori, mai grav, s-ar putea sa ne placa. Sunt convins ca, in momentul in care ne vom ridica in picioare, ceilalti vor inceta sa ne mai batjocoreaca. Sunt sigur ca, in acel moment, vom fi perceputi altfel. Respectul si admiratia nu le primesti cu titlu gratuit. Pentru ele trebuie sa lupti astfel incat, la un moment dat, sa le castigi si sa le impui in fata celorlalti. Pana atunci, insa, trebuie sa facem primul pas: sa ne pansam ranile. Ni le-am lins prea mult…
