Victimele propriei neştiinţe

Un studiu realizat la nivel naţional arată că Sălajul se numără printre primele judeţe din ţară unde traficul de persoane este în floare. În ciuda strădaniilor depuse de oamenii legii, infractorii reuşesc să îşi păcălească victimele pentru a presta diverse servicii în schimbul unor sume de bani destul de mari, care intră, aproape în totalitate, în buzunarele racolatorilor. Pentru ca succesul să fie unul de durată şi cu cât mai puţine riscuri, de regulă, grupurile infracţionale îşi caută victimele între persoanele cu o situaţie materiale proastă, care provin din familii dezorganizate şi fără prea multă experienţă de viaţă. Problema este că foarte multe persoane dau dovadă de naivitate sau poate disperare atunci când se lasă să cadă singuri în plasa acestor nelegiuiţi. Din inconştienţă, cred că ceea ce le oferă aceste persoane fără scrupule sunt întru totul adevăr. Cred într-un job bine plătit înafară, fără să verifice veridicitatea locului de muncă sau minime informaţii despre locaţia anunţată ca destinaţie. Cred că a dat norocul peste ele şi se aruncă înainte pentru ca, ulterior, să trăiască un coşmar. Victimele sunt racolate şi transportate, în multe dintre cazuri, fie în alte judeţe, fie înafara ţării pentru practicarea prostituţiei, pentru exploatarea prin muncă sau cerşetorie. De aici, calea de scăpare este extrem de îngustă. Infractorii îşi terorizează victimele prin violenţă fizică şi verbală, prin ameninţări asupra vieţii acestora care, fără ajutor, fără minime cunoştinţe de unde anume să ceară ajutor, îndură. Reţele de proxeneţi, de infractori sunt ca o pânză de paianjen în care, odată căzute victimele, nu prea mai au şanse să scape. În fapt, traficul de persoane ia mai multe forme, începând de la exploatare sexuală, exploatare prin muncă, cerşetorie, exploatare pentru comiterea de infracţiuni, până la prelevarea de organe. Conştientizarea faptului că ofertele prea bune ca să fie adevărate sunt, într-adevăr, altceva decât cele prezentate de infractori ar putea scăpa, încă de la început, victimele de calvar. Există situaţii în care aceste persoane silite să presteze diverse activităţi dintre cele mai josnice, în condiţii de nedescris, pur şi simplu nu au cum reacţiona. Odată ajunse în mâinile grupărilor infracţionale primesc ameninţări la siguranţa şi viaţa familiei, a persoanelor dragi. Sub aceste terorizări, victimele tac. Lipsa încrederii în organele legii este un alt factor decisiv în hotărârea victimelor de a-şi ţine gura închisă. Fie sunt ţinute la secret, după cum este cazul, fie chiar nu există acele locuri speciale care ar trebui să protejeze victimele şi apropiaţii acestora în cazul în care se hotărăsc să reclame racolatorii. Nici legislaţia în vigoare nu le dă siguranţă. Infractorii sunt aduşi în faţa instanţelor de judecată pentru arest preventiv, iar, din lipsă de probe, sunt lăsaţi, în majoritatea cazurilor, înapoi pe străzi. Conştiente de acest lucru, victimele îndură. Sunt atât de împinse spre abis încât nu mai au nici măcar speranţa că merită să încerce să se salveze. Dovezi solide, legi mai aspre, orice ar trebui încercat şi făcut, nu doar afirmat, pentru ca traficanţii de persoane să tremure în faţa unei eventuale pedepse.