Se împlinesc doi ani de când am renunțat la televizorul din dormitor. Un singur aparat TV mi-a rămas în casă și nu peste mult timp s-ar putea să renunț și la el. Cum e viața fără televizor? Perfectă! Habar nu am cine i-a dat în cap amantei nu știu cui, cine s-a mai culcat cu cine, ce politician a fost prins de nevastă umblând pe la părțile intime ale secretarei sau cum poți scăpa de necazuri umblând la vrăjitoarea din Ialomița. Am scăpat de televizor pentru că nici nu mai am timp să îmi belesc ochii la așa ceva. Trist este că văd oameni pentru care emisiunile de îndobitocire, cele în care grosolăniile, zvonurile idioate și prezentatoarele pe jumătate dezbrăcate au devenit medicamentul zilei, cel fără de care nu pot. Sunt oameni pentru care televizorul este sfânt, nu mai pot fără el, iar ce i se spune la TV de veșnicul prezentator și realizator este la fel de important ca rugăciunea către sfinți. Baiul este altul. Degeaba îi dai omului povești despre talente adevărate, despre valori însemnate. Nu, tot mai mulți vor doar să audă și să citească despre morți, măicuțe moarte, despre criminali, sânge, accidente, arși de vii și despre alte nebunii. Ce naiba se va întâmpla cu noi, cu societatea? Habar nu am. Unii mi-au spus că sunt pesimist incurabil. Poate chiar așa sunt. Nici nu știu dacă oamenii mai vor să fie corecți, să fie buni. Mi-am dus copilul la școală. Dimineața, orașul e aproape paralizat. Drumurile sunt pline cu mașini, nu mai este loc, nu mai sunt parcări, uneori pare că e un haos generalizat. Aflu de la Primăria Zalău că sunt câteva zile în care putem circula gratuit cu autobuzele Transurbis. Îmi scot reportofonul, mă pun în fața spitalului și întreb câțiva oameni dacă vor lăsa mașina pentru a circula gratuit cu autobuzul, dacă sunt dispuși să-i ducă pe copii la școală cu mașinile de transport public de călători. Nici vorbă, cum adică să-mi duc eu regele cu autobuzul? Femeia pe care am întrebat-o a devenit iritată la auzul întrebării mele, părea că am jignit-o. E toamnă, e frumos, se coc strugurii, să fim optimiști, anul viitor s-ar putea să fie mai rău.
Viața fără televizor
[…] Se împlinesc doi ani de când am renunțat la televizorul din dormitor. Un singur aparat TV mi-a rămas în casă și nu peste mult timp s-ar putea să renunț și la el. Cum e viața fără televizor? Perfectă! Habar nu am cine i-a dat în cap amantei nu știu cui, cine s-a mai culcat cu cine, ce politician a fost prins de nevastă umblând pe la părțile intime ale secretarei sau cum poți scăpa de necazuri umblând la vrăjitoarea din Ialomița. Am scăpat de televizor pentru că nici nu mai… Citeste mai mult […]
D-le Lungu.Amu-s doi ani mi-am luat-si eu.Biciclist fiind „admiram”eforturile unei cucoane de a parca un SUV imens in înghesuiala de la căminul din spatele blocului turn din centru.Era evident că n-avea loc.Si i-am spus c-ar fi mai simplu sa parcheze in spatele Primăriei.Adica la 100 de metri mai colea S-a uitat la mine cu un dispreț major și mi-a spus: copilul meu nu merge pe jos la cămin.Azi i-aș spune că Vlad Pascu scrie pe fruntea lui.Si a altora cocoliți ca el.Copii ăștia când dau de viață reală,fără aripa protectoare a părinților,eșuează.Si cine-i de vina?
Tot aud prostia asta din ce în ce mai mult. Cine te pune să te uiți la alea? Problema nu e că te uiți la televizor, și nu va fi niciodată. Problema e cum selectezi la ce te uiți. Folosește un PVR. Înregistrează totul, nu te uita la mai nimic live. La înregistrări, dai skip peste reclame, părți care nu te interesează. Nu te uita la știri la televizor. Știrile sunt pentru presa scrisă. Uită-te la filme, seriale, documentare, poate un eveniment sportiv. Făcând asta de peste 10 ani, mă uit doar la ce mă interesează și simt că nu pierd timpul. Oricum, acuma 90% mă uit pe streaming.