Valorile comune, compatibilitatea și datul pumnului în masă

Născută, crescută și educată în „stil vechi” încep în ultima perioadă să constat că valorile la care mă raportez, desigur din actuala societate, nu corespund așteptărilor mele. Uneori mă irit, mă agit lăuntric și îmi dau seama că trebuie să merg înainte indiferent dacă îmi convine sau nu o anumită situație. Sunt oameni cu care mă înțeleg perfect chiar și din priviri, iar cu alții mai puțin. Asta nu înseamnă că cei din a doua categorie nu sunt buni, incompetenți sau insensibili. Din contră! Nu suntem la fel, dar simbioza sub toate aspectele ei, de la o relație de serviciu, până la una de amiciție înseamnă compatibilitate. Dacă există compatibilitate, relațiile funcționează! Conștientă de faptul că pentru unii sunt o sursă de iritabilitate, pentru alții o persoană anostă, iar pentru o altă categorie reprezint un om „de treabă” știu că oricare dintre noi „nu putem mulțumi pe toată lumea”. Vorba nu îmi aparține, pentru că nu sunt chiar atât de rafinată să creez replici și citate care voi dăinui peste ani. De exemplu, mie-mi displac la maximum persoanele conflictuale, colericii. Nu voi face casă bună niciodată cu un coleric, deși societatea are nevoie de astfel de temperamente. Din punctul meu de vedere astfel de persoane întâmpină mari dificultăți în a stabili relații echilibrate, bazate pe încredere și respect reciproc cu cei din jur. Când dai cu pumnul în masă, jignești și urli nu faci nimic altceva decât să îți arăți „competența”. Nu putem fi toți, calmi, nu putem fi toți corecți, cinstiți, frumoși și drepți, dar atunci când simțim câtuși de puțin durerea altora ne putem numi oameni. Din păcate asta e lumea în care trăim și trebuie să învățăm să-i facem față și să progresăm! Cine poate. Un lucru-i cert: de unii oameni trebuie să te distanțezi pentru a-ți păstra sănătatea.