Daniel Săuca
Încerc să mă „destresez”. Poate vă iese și vouă. Cu o carte despre… stres. Laura Poantă: „Stresul, boala mileniului 3?” (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020). Autoarea e medic primar, doctor în medicină. M-am întrebat după lectura volumului și dacă politicienii sunt stresați. Ori dacă există un „stres politic(ianist)”? Adică un „stres profesional” al meseriei de îmbârligat alegătorul. Câteva tipuri de stres profesional, conform cărții menționate (pp. 51-52): la medici (factori declanșatori: responsabilitate, emoții, criză de timp); operatoare telefoniste (suprasolicitare, zgomot, munca în schimburi); operatori la banda rulantă (monotonie, ritm impus, subsolicitare); mecanici de locomotivă (responsabilitate, muncă în schimburi, zgomot, vibrații); aviatori, cosmonauți (solicitare intensă, izolare, accelerația); directori (solicitare intensă, de durată); controlori de trafic aerian (responsabilitate, solicitare intensă); profesori (tensiune psihică, criza de timp). Autoarea precizează că sunt mai multe modele de stres profesional și „niciunul dintre aceste modele nu este perfect”. Un model, să-i zicem mai simpluț, ar avea următoarele componente: cerințele psihologice (muncă grea, muncă excesivă, muncă rapidă, conflicte, cerințe contradictorii, timp redus comparativ cu cerințele) și puterea de decizie (puterea de a-și utiliza cunoștințele, talentele și autoritatea la locul de muncă). Pornind de aici, ar exista mai multe categorii de stres profesional: cu putere crescută de decizie și cerințe reduse (depanatori, pădurari, stomotalogi); cu putere crescută de decizie și cerințe crescute (bancheri, medici, profesori, controlori de trafic, mecanici de locomotivă); cu putere redusă de decizie și cerințe reduse (agenți publicitari, personal de îngrijire, portari, funcționari); cu putere redusă de decizie și cerințe crescute (asistente medicale, chelneri)” (p. 53). Bag seamă că mai toate meseriile presupun un grad de stres. Și apoi, evident, nu suntem stresați numai la locul de muncă. Mă rog, să ne întoarcem la oile noastre, și alea de stânga, și alea de dreapta: sunt, totuși, politicienii stresați? În plină criză politică, guvernamentală am văzut destui care păreau că nu au niciun bai cu stresul. Sau mimau convingător liniștea interioară, pacea sufletească, cunoașterea de sine, grija părintească pentru alegători… În orice caz, au darul să ne streseze… Lectură plăcută!
