Urmașii Brătienilor

Daniel Mureşan

Celor mai tineri vreau să le spun că la marea demonstrație din București împotriva FSN-ului lui Iliescu, Radu Câmpeanu, președintele PNL, și-a retras oamenii de la manifestație. O mișcare surprinzătoare, urmată de o alta și mai surprinzătoare – guvernarea CPUN (Iliescu alături de Câmpeanu). Atunci m-am întrebat pentru prima oară: oare aceștia sunt urmașii Brătienilor?

Toți politicienii de azi ai României, indiferent de sigla ce o au pe carnetul de partid, ar trebui să mediteze la ilustrul exemplu al marilor bărbați politici și de stat liberali născuți în familia Brătianu. Ei au fost români ce și-au iubit necondiționat țara și neamul. Poate că ar fi timpul, după aproape trei decenii și jumătate de „democrație”, ca politicienii și guvernanții noștri să fie preocupați și de binele public al nației, așa cum o făceau Brătienii. Știu, e o utopie. Totuși, poate câțiva dintre cititori sunt interesați de o scurtă trecere în revistă a personalităților politice din familia Brătianu: Constantin I.C. Brătianu (studii la Paris, numeroase mandate de deputat, ministru de finanțe în perioada 1933-1934, a publicat zeci de volume de economie și politologie), Dimitrie C. Brătianu (studii la Paris, ministru la Culte și Lucrări Publice, ambasador la Constantinopol – 1881), Gheorghe I. Brătianu (profesor de istorie medievală, doctor în filosofie și litere, membru al Academiei Române, al Societății Ligure di Storia Patria, al Institutului Kondakov din Praga, deputat de-a lungul a cinci mandate, autor a numeroase volume de istorie și diplomație), Ion C. Brătianu (membru al Academiei Române, membru al Divanului ad-hoc în 1857, francmason în Loja „Ateneul Străinilor” de la Paris, îl aduce în țară pe Carol de Hohenzollern, ministru de Finanțe, senator, scriitor), Ion I. C. Brătianu (studii la Paris, deputat, ministrul Lucrărilor Publice, ministrul Afacerilor Externe, ministru de Interne, președintele Consiliului de Miniștri, ministru de Război, prim-delegat la Conferința de Pace de la Paris din 1919), Vintilă I. C. Brătianu (membru al Academiei Române, prim-ministru, directorul Monopolurilor Statului, ministru de Finanțe, ministru de Război). Și ca să închei prezentarea ilustrei familii, iată ce le spune Ion C. Brătianu tinerilor ce doreau să intre în politică: Să nu intrați în politică până nu veți face dovada că puteți avea un rol creator. De aceea, veți exercita mai întâi meseria voastră și, după ce veți realiza ceva în cariera ce ați ales, veți putea face o politică constructivă. Să vă faceți întotdeauna datoria, indiferent care ar fi rezultatul silințelor voastre. Nu vă vârâți înainte, fiți modești. Să aveți dragoste adâncă pentru partid.

Ultima pildă a lui Brătianu, cea cu dragostea de partid, se potrivește azi ca nuca în perete. Nu cu mult timp în urmă, fruntași de seamă ai partidului (Rareș Bogdan, Vasile Blaga, Siegfried Mureșan, Raluca Turcan sau Gheorghe Flutur) înjurau de mama focului formațiunea din care fac parte acum. Între timp… pupat toți Piața Endependenți. Despre PNL-ul de azi… ce să mai vorbim: un poligon de încercare condus de un general, un partid ce își devorează conducătorii. Tânjesc după funcții și doctorate, după aventuri politice, ne amăgesc în fiecare zi. Prin acest tip de amăgire, minciuna devine un obicei, îmbrăcat în frac și cu butoni de aur. Președintele ne spune că statul a eșuat, dar el nu. Ăștia sunt urmașii Brătienilor?

Familiei Brătianu datorăm România modernă și România întregită. Iar societatea românească de azi are nevoie de modele, are nevoie să știe că oamenii politici nu apar peste noapte, ci trebuie să fie pregătiți din vreme pentru această profesie. Căci de pregătirea lor depinde nu numai prezentul, ci și viitorul unei nații. Sigur, vremurile s-au schimbat, a apărut liberalul de tip nou, cu alte veleități. Dar ei nu trebuie să uite că puternicul PNL, întemeiat de Ion C. Brătianu și ridicat pe cele mai înalte culmi politice de Ion I. C. Brătianu, își caută încă un veritabil conducător.