Daniel Săuca
O fantomă bântuie municipiul: teatrul! Tot mai multe inițiative private (nonguvernamentale) în acest domeniu al culturii (artistice) au succes la public ori ne dau o asemenea iluzie. Firește, nici reprezentațiile teatrale de care pomenesc nu ar putea prinde viață fără sprijinul Statului (ministere, autorități locale și județene) și implicarea unor companii ori persoane fizice interesate (sponsorizări, donații, voluntariat) cu aportul deocamdată gratuit al unei părți din mass-media (mai degrabă prin social media). Prin urmare, e greu de crezut – și în Zalău – că ar putea fi vorba, în acest moment, de „profit” ci, mai degrabă, de un entuziasm tineresc, compensat, mai mult sau mai puțin substanțial, de onorarii conform proiectelor derulate cu finanțări diverse, naționale sau locale. Înființarea unui teatru la Zalău – inițiativă ce pare că are câțiva susținători, ceea ce este bine – nu ține, în opinia mea, numai de un imobil, de o clădire. Oricum, nu stăm prea bine (vezi și recentul caz al CCAJS) nici în această privință. Ține, în primul rând, de capacitatea managerială a celui/celor care se vor înhăma să înființeze și să mențină în viață o instituție teatrală (fie la început și numai de proiecte), parte sau nu a unei instituții publice. Apoi, de sprijinul administrației locale și județene care, nu de puține ori, este pusă în situația de „pompier de serviciu”, atunci când banii nu ajung. Și nu prea ajung pentru că, în general, cultura, în România, este subfinanțată, iar, pe de altă parte, în Sălaj, în ultimii 30 de ani, sectorul cultural nu a reușit să atragă venituri generoase, nici din vânzarea directă de bilete, nici din sponsorizări. Cauze sunt destule; poate, cu altă ocazie, voi scrie despre ele. Oricum, Zalăul nu a avut niciodată un teatru. A găzduit diverse spectacole dramatice ori lirice, mai mult sau mai puțin de calitate, ceea ce s-a întâmplat și în 2019. Înființarea unui teatru nu e o „misiune imposibilă”. Sunt destule municipii (și de categoria Zalăului) în țară care au o asemenea instituție. Înființarea depinde, cum spuneam, de cei care o vor conduce și de cei care o vor sprijini. Și de modul în care vor reuși să-și formeze și să-și mențină publicul adecvat. Eu cred într-un proiect care include și un teatru, un centru cultural al întregii comunități sălăjene, o construcție nouă, în Zalău. Rămâne de văzut ce sprijin o să am pentru visul meu…
Aiurea, n-ai nici populație suficientă, nici educată pentru teatru! Că de visat poți visa la fel de bine și un metrou. Sau un aeroport cu piscină pentru avioane și submarine.
avem destule teatre in zona, foarte aproape de Zalau, pentru cei ce apreciaza teatrul, nu este greu sa dai o fuga la Cluj sa mergi la teatru, daca vreui ceva mai special
iar problema este ca la noi in Zalau, nu prea avem aceasta „cultura” , poate ma exprim eu gresit, dar in vara si toamna asta ma fost la teatru in Zalau , cat in restul vietii, poate si mai mult
si asta datorita unor cunostinte, care „ne-au tras dupa ele” . Unele mi-au placut, alte nu. Uneori de vina au fost chiar spectatorii, Ex cel mai bun de spectator inervant este chiar dr. Ciobanca. Am avut „bucuria” sa stau de doua ori langa el si m-a inervat tot spectacolul. Alte ori nu am inteles eu mesajul, dar cum sunt la inceput de drum, nu comentez.
Dar cel mai frumoase au fost cele pentru copii, toate au fost foarte reusite, desi la unele parintii au fost mai multi ca si parintii si s-au mai si pus in primele randuri. niste boi si nesimtiti, daca nu s-au gandit si la ceilalti copii care stateau in spatele lor si se chinuiau sa vada si ei ceva.
in rest, sa tot fie asemenea spectacole, unele gratis, altel;e pe bani foarte putini
ce teatru o fost ala cu monolagele vaginului?
interesant a fost 🙂 cel putin pentru unii dintre noi, cei nefamiliarizati cu asa ceva
aici am avut bucuria sa-l vad in toata splendoarea pe dr. Ciobanca cum sa dat in barci 🙂 doar el lipsea dint coregrafie, prostul si nesimtitul, in aceasi persoana
Fantoma sau nu, pana una alta, noi cei care gustam, avem din cand in cand TEATRU la Zalau!
Sustinut de autoritati sau privat, cu entuziasm tineresc, voluntariat, donatii sau alte eforturi pe care noi consumatorii nu le cunoastem, putem spune cu mana pe inima ca ne place Teatrul de la Zalau si sustinem pe deplin initiativa. Nu putem fi decat recunoscatori pentru asta!
Pentru noi, reprezinta un pas inainte, un inceput care speram sa duca la ceva durabil, la ceva NORMAL pentru zalauanii mileniului trei!
Desigur, respectam si opinia celor ce vor sa vada la Cluj sau in alt oras, puneri in scena grandioase, cu nume grele si bani multi, dar atata vreme cat putem merge cu placere sa petrecem o ora jumate la TEATRUL „mic” din Zalau, timp in care putem simti si „alt fel” de trairi si sentimente, cand vedem si alti ochi luminosi si fete zambitoare, cand in drum spre casa si pana seara tarziu ne gandim inca la ce-am vazut, ce-am auzit, eu zic ca Teatrul din Zalau si-a facut bine treaba!
Si ne place! …Si mai vrem!…daca intereseaza pe cineva…!
Un teatru infiintat cu curaj si promovat intensiv poate face bine unui oras ramolit ce pare ca se indreapta spre pensionare ramanand incet incet fara pic de tinerete in el.