Un război mai lung. Criza economică se extinde

Petru Romoşan
Războiul din Ucraina pare să ia o turnură surprinzătoare, complet neaşteptată, care îi poate contrazice pe experţii militari în analizele şi previziunile lor. Deşi aproape nimeni nu dădea nici o şansă Ucrainei să reziste invaziei fioroasei armate ruse, iată că marile oraşe – Kievul, Harkovul, Odesa – sunt foarte greu de cucerit. Doi generali ruşi, ca şi alţi ofiţeri superiori şi-ar fi pierdut viaţa pe câmpul de luptă, printre care unul dintre şefii faimoaselor trupe Spetsnaz, ucis de un lunetist. Pierderile de partea rusă par a fi mult mai mari decât cele recunoscute oficial. Armata ucraineană, deşi diminuată, continuă să lupte, mai ales în interiorul oraşelor. Din păcate, populaţia civilă, femei, copii şi bătrâni, devine adesea scut uman.
Explicaţiile pentru rezistenţa neprevăzută a ucrainenilor în faţa armatelor ruseşti, neluate în seamă de strategii care au planificat invazia, sunt totuşi la îndemână. Mai întâi, e vorba de cei opt ani, din 2014 până azi, după Maidan şi lovitura de stat, ani în care Ucraina s-a îndepărtat simţitor de Rusia şi s-a apropiat de Europa Centrală şi de Vest, de America de Nord. Deşi vorbitori de rusă, ucrainenii s-au „occidentalizat”, la fel ca românii, într-un ritm accelerat. E normal deci că nu vor să se mai întoarcă în masă în noul imperiu eurasiatic al lui Vladimir Putin, cu excepţia Donbasului, desigur. Schimbările de mentalitate au început, de fapt, imediat după 1991 şi s-au aprofundat mai ales după primul Maidan, cel din 2004, după revoluţia portocalie.
În al doilea rând, interesul, sprijinul economic şi militar primit în ultimii opt ani de Ucraina din partea SUA, a Canadei, Germaniei, Poloniei, a Marii Britanii şi din partea UE în general se dovedeşte azi foarte util. În SUA şi Canada trăiesc comunităţi întinse de ucraineni.
Primul val de emigraţie de după căderea Uniunii Sovietice a fost unul masiv către America de Nord. Dar emigraţia ucrainenilor, consistentă, începuse deja în secolul al XIX-lea. Comunitatea evreiască din Ucraina continuă să conteze. Pe de altă parte, în Ucraina trăiesc şi comunităţi semnificative de români, polonezi, maghiari.
La fel cum Vladimir Putin şi strategii săi par să se fi înşelat în legătură cu profilul şi cu aspiraţiile ucrainenilor, şi strategii occidentali, în primul rând americani, par să se fi înşelat grav cu sancţiunile lor economice şi financiare aplicate Rusiei. Criza economică majoră anunţată de mai bine de doi ani a pornit şi seamănă cu una provocată voluntar. Sau din incompetenţă. Bursele au luat-o serios la vale, am intrat într-un „bear market” (piaţă în cădere). Dificultăţile legate de gaz, petrol, grâu, metale valoroase şi alte materii prime, multe furnizate în mod obişnuit de Rusia cea azi larg sancţionată, se arată a fi insurmontabile, mai ales pentru economiile Europei de Vest.
Dacă Rusia ar fi câştigat uşor războiul său din Ucraina (îl va câştiga uşor?), România, Polonia, poate şi ţările baltice ar fi intrat (vor intra?) într-o zonă de real pericol. Nu şi Ungaria sau Cehia. Pentru că a doua ţintă a Rusiei fusese precizată încă din decembrie 2021: ţările care au aderat la NATO după 1997, câteva ţări din fostul bloc comunist, România (cu Deveselu) şi Polonia (cu bazele SUA şi NATO) în prima linie. Cum armata rusă nu pare capabilă să supună în timp scurt Ucraina, pericolul pentru bazele americane şi NATO, dar şi pentru ţările care le adăpostesc se îndepărtează sau, cel puţin, se amână.
Care era planul ruşilor? După informaţii scurse de la Moscova, la 2 martie, armata rusă ar fi trebuit să intre triumfătoare în Kiev şi să fie primită cu flori, ca armată eliberatoare. La sfârşitul unei luni – două săptămâni au trecut deja – „Novorusia” ar trebui să fie integral „eliberată”, demilitarizată şi denazificată. Cele două regimente ukronaziste, Azov şi Aidar, ar trebui să fie complet eliminate, cu liderii lor arestaţi şi duşi în Rusia pentru un proces exemplar. Aviaţia ucraineană e „neutralizată”, la fel şi marina. Armata rusă ar fi distrus aproape în întregime infrastructura militară a Ucrainei, inclusiv laboratoarele militare de biocercetare.
Intenţia de a împărţi Ucraina în două, în trei sau în patru a fost confirmată din mai multe direcţii. SBU – Serviciul Ucrainean de Securitate – ar fi operat numeroase arestări în vestul Ucrainei, acolo unde se pregătea instituirea republicii federale Ucraina, cu capitala la Liov, sub control rus. Din această republică ucraineană vestică ar fi făcut (sau vor face?) parte şi regiunea şi oraşul Cernăuţi (oraşul lui Aron Pumnul şi al lui Mihai Eminescu). Aşa cum s-a întâmplat şi cu Peninsula Crimeea, se aşteaptă ca Donbasul să ceară unirea cu Rusia. Estul Ucrainei ar deveni Novorusia, cu capitala la Kiev, o ţară neutră, pe modelul Finlandei. Sudul Ucrainei, litoralul ucrainean la Marea Neagră, ar deveni o altă republică, anexată sau nu de Rusia, sau se va adăuga Novorusiei.
Desigur, toate acestea sunt doar speculaţii, nimeni nu poate şti azi cum va arăta Ucraina în viitor. Acest război poate fi actul de naştere al Ucrainei, la fel de bine cum poate fi un nou Afganistan pentru Rusia. Cel puţin aşa cred destui analişti americani. Cu un interminabil război de gherilă alimentat din străinătate.
Întrebarea presantă la care se străduiesc să răspundă experţii este dacă războiul se va întinde dincolo de graniţele Ucrainei. Semnele sunt îngrijorătoare. Rusia a anunţat că punerea la dispoziţia Ucrainei a aeroporturilor şi a facilităţilor de care dispun Polonia şi România pentru intervenţii în teritoriul ucrainean va fi considerată un casus belli. Deşi mai reţinută în exprimare publică decât Polonia şi, probabil, şi în acţiuni militare, România riscă mai mult decât Polonia. Ruşii sunt foarte enervaţi de punerea la dispoziţia NATO şi a aliaţilor a porturilor şi facilităţilor de la Marea Neagră. În acelaşi timp, Deveselu a fost de mai multe ori desemnat ca un contencios serios.
Dar conflictul se poate extinde chiar dincolo de vecinătatea imediată a Rusiei şi a Ucrainei ocupate. Apelurile patetice ale lui Volodimir Zelenski către NATO, SUA şi Marea Britanie de a ajuta Ucraina cu instituirea unei zone de excludere aeriană ne indică intenţia patronilor lui Zelenski de a implica NATO în războiul cu Rusia şi de a extinde conflictul la membrii NATO din Europa. UE a participat deja foarte activ la aplicarea de sancţiuni economice Rusiei, şi ele percepute ca o agresiune.
După două săptămâni de conflict în Ucraina, Rusia, Europa şi lumea au intrat într-o criză inextricabilă. Fără negocieri şi fără cedări din toate părţile care să se orienteze spre căutarea păcii, ne putem aştepta la ce e mai rău.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro