Un popor ne-luptător

Cătălin Avramescu

Dictatorul din Kremlin a fost, săptămâna trecută, umilit din nou. Trupele sale au fost lovite atât de puternic încât a trebuit să ordone retragerea din Herson. Cel mai mare oraş ucrainean cucerit de la începutul invaziei a fost pierdut. Previzibil, Vladimir Putin s-a ascuns. Aşa face când veştile sunt proaste. Aşa a făcut şi pe timpul pandemiei. Îi lasă pe alţii să explice. Dacă este ceva de explicat.
Imediat, în mass-media au apărut comentarii. Ce înseamnă această pierdere pentru regimul lui Putin? Scopul meu însă este altul. Acum îmi propun să discut ce înseamnă catastrofa din Ucraina pentru poporul rus.
Se vede treaba că nu doar Putin a avut iluzii. Cu privire la regimul său sau cu privire la armata sa. O mare parte a ruşilor s-au dovedit ataşaţi de o fantasmă. Că sunt un popor luptător.
Folosesc expresia „popor luptător” într-o accepţiune destul de precisă, sper. Nu este vorba doar despre un popor care din când în când câştigă bătălii. Sau unul care ştie să îndure privaţiunile războiului. „Poporul luptător” este unul pentru care războiul este un mod de viaţă. Şi care, datorită acestui fapt, a dus arta războiului la un nivel mai înalt decât al vecinilor săi.
Asemenea popoare au fost descrise mai întâi de istoricii Antichităţii. Exemplul clasic, desigur, este cel al spartanilor. În perioada căderii Imperiului de Apus, romanii sunt speriaţi de incursiunea hunilor. La începuturile Evului Mediu, creştinismul tremură de frica „oamenilor din Nord”, a păgânilor vikingi. După câteva secole, vin mongolii.
În Rusia există ideea că ruşii ar fi un asemenea popor luptător. Regimul lui Putin este sprijinit de o reţea de grupări cu o ideologie care poate fi descrisă, pe scurt, ca o versiune locală a nazismului – o salată de idei al cărei scop este legitimarea unui imperiu dobândit prin genocid. Iar această „Lume Rusă” este văzută ca un rezultat al „spiritului slav”. Putin doreşte, cu alte cuvinte, să îşi asocieze, la întreprinderea sa criminală, întregul „popor rus”.
Din păcate, nici nu e dificil. Rusul obişnuit a fost crescut, încă din timpurile sovietice, cu o idee fixă. Dacă Napoleon credea că în raniţa fiecărui soldat este, potenţial, bastonul unui mareşal, în URSS în hainele fiecărui civil se ascundea un super-soldat. Aşa li s-a explicat maselor cel de-Al Doilea Război Mondial. Filmele sovietice prezentau bărbaţi încruntaţi, care se aruncau cu o grenadă sub tancul german. Aviatoare sovietice care îi puneau pe fugă Luftwaffe. Civili care sfidau moartea.
Aşa se face că atunci când Putin a declarat „mobilizarea parţială” mulţi s-au aşteptat să se întâmple ceva serios. Să se mişte „Rusia profundă”. Să înceapă un nou „Mare Război Patriotic”.
Ce s-a întâmplat, în realitate, este primul semn că lucrurile stau foarte diferit de ceea ce propaganda construise cu migală, în ani de zile. Sute de mii de ruşi… au luat-o la fugă. Literalmente. La graniţă s-au făcut cozi de zeci de kilometri. Agenţiile de turism au fost luate cu asalt. Nu pare imaginea unui „popor luptător”…
Mai grav este ce s-a întâmplat cu cei îmbrăcaţi cu forţa în uniformă. Imaginile de pe reţelele sociale arată grupuri de inepţi. Oameni confuzi, adesea beţi criţă, puşi pe ceartă. Mulţi par prea bătrâni pentru a putea dormi săptămâni la rând prin noroaiele din Donbas.
M-am uitat pe statistici, să înţeleg ce se întâmplă. Conform cifrelor oficiale, un rus mediu consumă anual echivalentul a circa 12 litri de alcool. Adică dublul mediei mondiale. Rusia are, pe cap de locuitor, circa 12 tone de emisii de dioxid de carbon, o cifră imensă, care ne dă o idee despre cât de poluată este atmosfera acolo. Tot în Rusia, conform statisticilor, sunt 28 de crime la fiecare 100.000 de locuitori. Adică mai mult decât în Yemen, Irak, Brazilia, Columbia sau Haiti.
Aceste cifre ne sugerează o societate cu grave probleme. În anii regimului Putin, însă, statul a venit şi le-a propus ruşilor un fel de contract social pervers. O parte din banii pe care îi sifonau oligarhii au ajuns, în fine, la consumatorii finali. Rusia s-a umplut de mall-uri şi de clădiri de birouri. La televizor, „jocuri şi concursuri”, non-stop. Dificultatea este că o populaţie ameţită cu alcool şi divertisment nu este chiar una pe care te poţi baza când îţi propui să fii noul Ginghis Han…
Oricum, totul era o mare păcăleală. În Al Doilea Război Mondial, sovieticii au rezistat… şi nu prea. Mulţi au dat bir cu fugiţii. Oficial, atunci au fost executaţi, de propriile autorităţi, 217.000 de cetăţeni, mulţi fiind soldaţi împuşcaţi pentru laşitate în faţa inamicului. Alţii au ajuns în detaşamentele formate de nazişti, precum Divizia 1 de Cavalerie Cazaci din Waffen SS, vinovată de atrocităţi comise în Balcani.
Campania din Ucraina a arătat că toate această istorie a excelenţei ruse în materie militară este mai degrabă o iluzie colectivă. Care s-a spulberat la primele lovituri venite din partea unui popor, cel ucrainean, care chiar luptă pentru propria-i existenţă şi libertate.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro