Un an sub cizma lui Daddy

Se împlineşte, în 11 decembrie, un an de când PSD şi câinele său credincios ALDE au pus mâna pe putere în urma unor alegeri, al căror rezoltat a fost generat în principiu de scârba majorității alegătorilor de a mai pune mâna pe ștampila de vot, lăsând astfel mulțimea flămândă după pomeni electorale să decidă viitorul unei țări. A trecut așadar un an sub stăpânirea PSD-ALDE. Dar parcă au trecut nu unul, ci zece. Aflându-ne astfel la ceas de bilanț, hai să vedem cu ce a s-a ales România după un an de guvernare PSD-ALDE.

Ce remarcăm încă de la începutul analizei noastre este că, în acest an, am “beneficiat” de o creştere economică aproape fulminantă, care dă extreme de bine în statistici, însă este o creștere mincinoasă, ea bazându-se doar pe un consum susţinut din împrumuturi, nu pe o producţie sănătoasă, capabilă să crească exporturile şi să reducă importurile.

Apoi, în acest an, am luat parte aproape zilnic la un atacuri furibunde la valorile Justiţiei, instituție care, după venirea PSD-ALDE la putere, subit, a devenit o povară pe umerii statului, considerată ca fiind mult prea dură, prea tiranică, prea abuzivă, prea aspră cu buzunarele și obrazul gingaș al politrucului roman. “Păi, cum își permite ea, Justiția asta, dom’le, să-i ancheteze pe ditamai politicienii şi pe funcţionarii ale căror averi, apărute ca ciupercile peste noapte şi de nicăieri, depăşesc cu mult nivelul lefurilor primite de la stat? Ia să-i tăiem noi aripile, dacă tot ținem în mână paloșul puterii!”

Ei bine, ardoarea cu care politicienii de la guvernare se înverșunează să schimbe legile Justiţiei pare a fi o chestiune ce ține mai degrabă de… “noaptea minţii”. Ce se întâmplă pe acest domeniu este extreme de greu de înțeles pentru oricine mai deține un gram de minte, de rațiune. Toată lumea s-a prins de idee, cum că miza acestui tăvălug îndreptat împotriva Justiției este scăparea lui Liviu Dragnea de puşcărie. Însă, rațiunea inițiatorilor acestui război ar trebui să le aprindă beculețul roșu, ăla care bipăie când în joc nu e doar soarta unui om, ci a unei țări întregi. Ori, de aici tracem concluzia că băieții lui Dragnea fac scut în jurul lui pentru că, mai devreme sau mai târziu, este foarte posibil să le vină tocmai lor rândul să dea cu subsemnatul în faţa Justiţiei. Astfel, oarecum preventiv, în demența lor perversă, politrucii români vor să pună Justiția în poziția capră și, eventual, să-i pună și niște hățuri pentru a-i corija direcția.

Sigur, după cum se poate observa cu ușurință, în România, toate problemele sunt puse la punct. Avem de toate, astfel încât nici nu le mai putem duce în cârcă. Avem nenumărate spitale curate “bec”, medici specialiști cu duiumul, de-i împrumutăn și la alții, școlile nu mai cad peste copiii noștri, manualele sunt gratuite și la discreție, a dispărut corupția din administrație, licitațiile se fac “pe bune”, țara-i brăzdată în lung și-n lat de autostrăzi, străinii își dau cu câlcâiele în fund alergând să investească în România, copiii nu ne mai fug din țară pentru o viață mai bună în occident, prețurile la alimente sunt pe măsura nivelului salariilor, pensionarii nu mai pot de atâta bine, milioanele de asistați social muncesc în folosul comunității, așa cum le cere legea șamd. Să fim serioși! În România, oriunde ai privi, vezi doar lapte și miere pe străzi. Ce să mai spunem, nu ducem lipsă de nimic, așa că a mai rămas doar un singur lucru de rezolvat: să lovim Justiţia în moalele capului, cel puţin pe zona de corupţie. Așa că, dragnenii, tăricenii, toadertudoreii, floriniordachii și alte neamuri de-ale mirelui Daddy s-au gândit să mai rezolve ceva neterminat în țara asta. Mai precis, s-au gândit să apere onoarea nescrisă a hoţilor de nenorocita aia de Justiție. Și nu doar că s-au gândit, ci au purces urgent la treabă.

Atâta tot că niște români care nu mai cred o iotă din minciunile celor de mai sus, au format în acest an o ultima baricadă a României demne, ce se dorește un zid în fața mizeriei ce spurcă de atâția zeci de ani demnitatea acestei țări. Ei bine, oamenii ăștia încă mai cred că, la final, în ciuda bătăliilor pierdute, va învinge binele. Exact ca în basmele spuse de bunici sau, de ce nu, ca în filmele americane.

Mai devreme sau mai târziu, indiferent de basm sau de influența etnică a zonei din care a fost el cules, un lucru este cert: hoţii, tâlharii, criminalii, violatorii şi proxeneţii de destine nu pot rămâne o viață întreagă stăpâni peste vieţile oamenilor cinstiţi, demni și onești. Viața ne-a arătat că binele se cerne mereu de rău. Ca grâul de neghină…