Uite-aşa moare fotbalul

Au fost vremuri în care aşteptam cu nerăbdare ziua de sâmbătă, pentru a merge la meciurile echipei Armătura Zalău. Vremuri în care tribunele Stadionului Municipal se umlpeau nu numai cu zălăuani, ci şi cu oameni veniţi din afara municipiului pentru a vedea atât echipa favorită, cât şi formaţiile adverse, cluburi cu tradiţie în fotbalul românesc. Zalăul era o forţă în al doilea eşalon, iar acest lucru a fost demonstrat prin rezultate. La câţiva ani distanţă, am resimţit atmosfera Ligii a II-a într-un oraş despre care puţini oameni din fotbalul românesc aflaseră până la acea vreme. La Şimleu Silvaniei a fost, de mute ori, poate o atmosferă chiar mai frumoasă decât la meciurile Armăturii Zalău. Câţiva oameni inimoşi, au transformat micul orăşel de sub Măgura (e drept, pentru o perioadă destul de scurtă de timp) într-o capitală a fotbalului sălăjean.
Nu după mult timp de la desfiinţarea clubului FC Silvania, noua echipă, Sportul Şimleu, devenită campioană judeţeană, a fost aproape de a ajunge în Liga a III-a, dar s-a împotmolit în cel mai important meci. A ajuns, însă, în acest sezon „ciuca bătăilor” în Liga a IV-a, mult prea ruşinos pentru un oraş în care fotbalul însemna la un moment dat mai mult decât un sport.
Aproape la fel de penibilă este situaţia în care se află astăzi şi fotbalul zălăuan. 2008 a fost anul promovării în Liga a III-a, a fost anul unor noi speranţe. Conducătorii clubului FC Zalău şi autorităţile locale dădeau asigurări că promovarea în al treilea eşalon este doar un început, iar noul club va reînvia tradiţia dispărută odată cu desfiinţarea Armăturii. La şapte ani distanţă, situaţia arată cu totul diferit. Clubul în care zălăunii îşi puneau mari speranţe în 2008 este la un pas de moarte. Dintr-o dată, nimănui nu-i mai pasă de fotbal, tocmai într-un moment în care acest sport are cea mai mare nevoie de susţinere. Echipa care anul trecut se simţea confortabil pentru câteva etape în fotoliul de lider a ajuns pe penultimul loc în Seria a V-a, iar jucătorii se chinuie să facă faţă „pe burta goală” fotbalului din Liga a III-a, unul mai degrabă amator decât profesionist.
A devenit, parcă, o atmosferă de înmormântare la meciurile de echipei FC Zalău. Jucătorii ştiu că trebuie să se prezinte la meciuri, să joace, chiar dacă nici pe teren, nici în afara dreptunghiului verde nu mai există ceva ce să-i atragă. Iar disconfortul pe care-l au când vine vorba de fotbal devine aproape insuportabil atunci când le apare în faţă imaginea apocaliptică a unui vestiar în care amintirile echipei Armătura Zalău s-au transformat în jeg şi mucegai.