Cred că nu numai eu aş fi bucuros să constat că printre realizările edililor nostri din acest an se vor număra, la finalul lui, şi amenajarea în adevăratul sens al cuvântului, a spaţiilor de pe domeniul public, care acum lasă extrem de mult de dorit. Doar o plimbare prin centrul Zalăului este suficientă pentru a constata că sunt multe neajunsuri lăsate, la propriu, în voia sorţii sau pur şi simplu lucruri care arată urât şi care necesită o grabnică înlocuire sau cel puţin reparaţie, fiind aşa de ani buni. Dacă cele mai multe clădiri oricum arată auster şi tern, mare parte din acestea sunt degradate, murdare, cu varul şi tencuiala căzute de decenii arătând ca nişte ziduri ale plângerii, cu ferestre. În multe din cazuri, sigur, nu intră în discutie responsabilitatea autorităţilor, poate doar în măsura în care acestea ar putea soma sau sprijini proprietarii acestor clădiri în vederea găsirii unei soluţii.
Arată urât multe locuri din centrul oraşului, de cartiere ce să mai vorbim… nimic schimbat de zeci de ani, decât în rău, de aripa nemiloasă a timpului sau prin grija omului. Parapeţii de-a dreapta şi de-a stânga bulevardului, foşti cândva în limitele funcţionale şi ale simţului estetic, arată acum de parcă ar fi trecut peste ele două cataclisme şi vreo zece turme de elefanţi. Rupte, jumulite, sparte, ruginite, pe lângă faptul că şi-au pierdut total utilitatea, arată sinistru. Nu este o zi să nu trec pe lângă ele, ca şi dumneavoastră dealtfel şi să nu le privesc la fel de dezamăgit. Un gard de protecţie şi decorativ în acelaşi timp, nou, modern, cu sistem de iluminare, e oare prea mult pentru o capitală de judeţ? Există un singur bulevard în Zalău. Şi da, arată urât, aproape abandonat, neîngrijit şi din această cauză! Ne urâţesc oraşul şi fostele cabine telefonice abandonate şi devastate, de sus din Brădet şi până în Dumbravă, găsim zeci de cabine foste cândva telefoane publice, transformate acum în adăposturi pentru câinii comunitari, tomberon de gunoi sau w.c, după caz. Este de neconceput de ce, după atâţia ani de când aceste fierătănii ne ies în cale şi în staţii, şi pe trotuare, şi în colţul blocului şi te miri pe unde, nimeni nu face nimic nici în privinţa lor. Nimeni nu le adună, nimeni nu le atinge, parcă ar face parte din vreun patrimoniu. Este mai mult decât clar că răposatul romtelecom le-a lăsat orfane, însă cei care au în îngrijire domeniul public, cei care răspund de faţa acestui oraş, oare nu şi-au pus măcar o dată întrebarea, văzând aceste cuşti ruginite în drumul lor, zi de zi, ce naiba mai caută acolo? Sunt atât de multe şi de urâte încât privindu-le, ai senzaţia că te-ai teleportat pe undeva prin Cernobâl. Ne urâţesc oraşul şi gunoaiele, despre care am tot vorbit în multe materiale. Oricât am încerca să credem sau să vedem altceva, peste tot inclusiv în centru sunt gunoaie pe jos, trotuarele- cu mici excepţii, sunt mai mereu murdare, spaţiile verzi, după ce că sunt puţine, sunt neîngrijite. De vină sunt oamenii, fireşte, că doar nu cad din cer pungile, hârtiile sau mucurile de ţigară. Pe de o parte, cei certaţi cu bunul simţ care aruncă, ca în epoca de piatră, totul pe jos, fie că sunt în autoturismul propriu fie că merg pe jos, dar şi lipsa oamenilor, a angajaţilor care se ocupă de curăţatul şi spălatul drumurilor. Aceşti oameni nu există, la propriu! Sau dacă sunt, stau ascunşi ori ies doar de Paşte şi de Crăciun, altfel nu se explică existenţa acestor gunoaie, cu săptămânile, pe străzi. În cartiere situaţia este şi mai gravă, în jurul blocurilor, pe spaţiile verzi sau prin parcări. Asfaltul plin de gropi, buruieni uscate, mărăciniş îngrămădit astfel încât formează deja munţi pe marginea străzilor, mizerie în jurul unităţilor de alimentaţie publică sau chioşcurilor. Staţiile de autobuz arată şi ele mai urât ca în anii ‘70. Nimic amenajat, nimic care să fie plăcut privirii, totul murdar, ruginit sau rupt. Te prinde vreo ploaie, eşti fiul ei!
Clădirile sufocate de afişe peste afişe al căror strat deja e mai gros decât zidul clădirii, toate jupuite, decolorate de timpuri, cele mai multe în centru, şi pe stânga şi pe dreapta şi pe mijloc. Le vedeţi şi pe acestea zilnic, le văd şi autorităţile şi de vreme ce nu există nicio reglemntare care să le zboare efectiv definitv şi pentru totdeauna de pe ziduri, stâlpi, tonete, copaci sau vitrine dezafectate, înseamnă că în ochii lor sunt mereu binevenite. Afişajul acesta oriunde şi oricum rămâne până la urmă o formă de vandalism, fiind comparabilă cu fenomenul grafitti prin care încă sunt mutilate zeci de ziduri şi garduri de prin diverse oraşe. Iar autorităţile nu fac nimic nici cu acest afişaj, întelegem că se iau nişte bani, comisioane de asemenea, însă oameni buni, priviţi cum arată oraşul datorită acestui afişaj haotic, agresiv, inutil de multe ori şi total scăpat de sub control! Toate acestea şi multe altele pe care nu le-am menţionat, ne sluţesc crunt oraşul. Îl fac dezagreabil, îi scad cotele, toate câte sunt, îl trag în jos. În ochii noştri, ai celor care îi respirăm zilnic aerul, dar şi în ochii celor care ne vizitează sau care se află pe aici, în trecere.
Oraşul nostru nu este vreo metropolă, astfel încât să fii tentat să spui că nu există resurse financiare, posibilitate de organizare sau orice alt motiv care să justifice tot ceea ce arată, la propriu, urât în acest oraş. Altfel, pentru ce mai sunt bani la buget, ce facem cu ei daca în primul rând nu investim şi nu avem grijă de locul în care trăim, pentru a-l menţine frumos şi curat, zi de zi? Nu vrea şi nu cere nimeni lux. Vrem doar un oraş curat, din care să dispară relicvele inutile care ne bântuie străzile şi bulevardele, un oraş înnoit treptat şi refăcut acolo unde se poate face asta, mai mult verde, mai multe flori, clădiri şi străzi mai curate, dar şi un loc în care oamenii să priceapă că grija pentru bunul public trebuie să fie la fel de mare ca şi grija pentru bunurile proprii. Noi, cei mai mulţi zălăuani, ne dorim asta din suflet. Important este ca şi cei care pot să facă asta şi au şi banii necesari pe mână, să-şi dorească acelaşi lucru.
