Tupeul și nerușinarea politrucilor ne omoară copiii

Am  crezut că le-am văzut pe toate în politica românească, dar constat că m-am înșelat. În stilu-i caracteristic, gafând aproape la fiecare apariție publică, Viorica Dăncilă debitează din nou o inepție, fluturându-ne pe sub nas un viitor referendum, însă folosindu-se cu tupeu de tragedia de la Caracal în scopul de a aduna puncte electorale. O astfel de apariție publică, la fel ca în cazul celorlalți politruci care se urcă pe cadavre, nu poate decât să te dezumanizeze.

Ideea organizării unui referendum pentru înăsprirea pedepselor în cazul infracţiunilor cu violenţă împotriva persoanei sună ca o glumă proastă din gura unui personaj analfabet care, de aproape trei ani încoace, alături de colegii săi de partid, a mutilat constant legile penale, legile justiţiei. Bașca, aceleași personaje sinistre au susținut legea recursului compensatoriu care a avut ca efect golirea puşcăriilor de infractori periculoşi. Totul pentru a-l scăpa pe cel care le-a fost mentor până acum două luni, pușcăriașul Liviu Dragnea. Chiar dacă justiţia și-a făcut treaba cu întârziere, Dragnea a ajuns acolo unde îi este locul, însă efectele disperării infractorului, în fața pedeapsei care îi rânjea la colț, le suportăm astăzi cu toţii.

Nu cred că este vreun român cu capul pe umeri care să se simtă în siguranţă pe stradă şi chiar în casă, după ce coaliția PSD-ALDE-UDMR a deschis robinetul pușcăriilor și a dat drumul tsunamiului de infractori, ajunși în libertate. Colac peste pupăză, aceeași coaliție a făcut praf și pulbere Poliţia, după ce a încurajat pensionarea profesioniştilor la 40 şi ceva de ani, angajând în locul lor niște copii, care știu doar teoretic ce au de făcut.

Mă întreb unde sunt astăzi Iordache, Tudorel Toader, Dragnea, Nicolicea, Tăriceanu, Șerban Nicolae, Codrin Ștefănescu șamd?! Cei care, nu cu multe luni în urmă, ne serveau lecții despre necesitatea modificării legilor justiției. Iată cum arată astăzi tragicul bilanț al legii recursului compensatoriu: 2.088 de deținuți eliberaţi după ce au comis fapte precum omor, omor calificat, ucidere din culpă sau loviri şi vătămări cauzatoare de moarte; 5.928 de eliberaţi după ce au comis fapte precum furt, furt calificat, tâlhărie şi tâlhărie calificată; 762 eliberaţi după ce au comis violuri; 243 de condamnaţi pentru trafic de persoane şi trafic de minori au fost şi ei eliberaţi.

Nu putem decât să spunem că nemernicii ăștia au măcelărit, fără nicio jenă, legile justiției pentru a scăpa corupții și infractorii de pârnaie. Au subjugat instituțiile statului în interesul propriu: poliție, jandarmerie, finanțe, justiție, învățământ, sănătate etc. Toate aceste structuri acționează astăzi la comandă politică, fiind doar niște instrumente in mâinile unor mafioți, a unor indivizi mizerabili infiltrați politic.

Din nefericire, cei amintiți nu sunt singurii politicieni părtași la dezastrul în care se află astăzi instituțiile statului, vinovată fiind întreaga clasă politică aflată la putere în ultimii 30 de ani. Toți, fără excepție, au creat cadrul perfect pentru ca unii nenorociţi să acţioneze astăzi în voie. Pentru ce s-a întâmplat zilele trecute la Caracal, dar și pentru cazul Colectiv și toate celelalte (nefăcute publice), fără doar și poate, sunt vinovați și parlamentarii puterii din Sălaj, care s-au numărat printre cei mai vocali şi mai importanţi susţinători ai mutilării legilor penale. Toți au copii, însă niciunul nu s-au gândit o clipă la consecințe. Făcând scut în jurul infractorului Dragnea, aceștia nu au realizat altceva decât să lase maniacii să circule nestingheriţi în libertate. Pupincurismul și obediența față de șeful partidului și posturile călduțe au avut întâietate, pe când interesul cetățeanului simplu a fost trecut cu vederea, ștergându-se fiecare dintre ei la dos cu siguranța oamenilor care i-au investit cu speranțe, i-au votat și le-au pus o pâine în mână.

Ar trebui le fie rușine! Însă ei nu cunosc sentimentul acesta. N-au învățat nimic în toți acești ani în care au ocupat funcții publice, au fost plătiți regește din banii noștri, s-au urcat pe un munte de averi, trăiesc în vile scumpe, conduc mașini de lux, și-au instalat fără nicio jenă pruncii, soțiile (unii dintre ei amantele), nepoții, cumnații sau ginerii în diverse funcții bine plătite, își petrec vacanțele în țări exotice șamd. Iar la anul, la alegeri, parcă îi văd că vor sta ca milogii cu mâna întinsă pentru a mai prosti încă o dată electoratul să îi mai voteze pentru un nou mandat. Asta numesc eu, și nu doar eu, tupeu şi neruşinare fără margini. Mai bine s-au uita, măcar în ceasul al doisprezecelea, la dezastrul pe care îl lăsă în urmă. Așa că bine ar face dacă ne-ar lăsa naibii în pace, pentru că ne-am săturat de ei!