Unul din hobby-urile pe care romanii si le-au insusit ad-hoc este aratatul cu degetul. Nu vorbim de gestul traditional, prin care unii inca mai indica te miri ce le trece prin cap, ci acel aratat cu degetul prin care se si transfera ceva unei terte persoane. In majoritatea cazurilor, acel ceva care se transfera este vina. Vina de care romanii se grabesc sa scape, plasand-o la cine se afla in imediata apropiere ca sa poata fi cat mai bine tintuit la perete cu aratatorul.
Copilaresc in sine, gestul tradeaza, inainte de toate, un simt cam indoielnic al responsabilitatii faptelor pe care il au unii dintre noi. Cum nu intotdeauna romanilor le iese partea cu fuga de responsabilitati, unii incearca sa scoata camasa aruncand vina in bratele celoralti. Grijulie treaba, cea cu plasatul vinei, dar care se imbina de minune cu plasatul responsabilitatilor. Si cum stim ca perseveranta este, in final, cea care da rezultatele cele mai bune, aceia dintre noi care se stiu cu musca pe caciula fac totul pentru a fi cei mai cuminti si cu basmalele cele mai curate cand vine vorba de dat cu subsemnatul.
In acelasi cadru aurit si numai bun de pus pe perete poate sa stea si sentimentul de resemnare, care ii incearca tot pe cei de care vorbeam cand nu le ies stelele pe drapel asa cum au voit. Cum nu merge nici cu indicatul vinei, nici cu descarcatul responsabilitatilor in carca ciuva, romanii comuta pe Resemnare. Asta avem, cu asta defilam, spun ei, scotand la inaintare de aceasta data un piept de fost viteaz, actualmente victima ce poarta numele de Stan Patitul si care, vezi, Doamne, va sufla data viitoare si in iaurt, doar, doar ii vor iesi mutarile. Mutarile insemnand, fireste, primele etape, adica aratatul cu degetul si plasarea pachetului de responsabilitati in doi timpi si trei miscari.
Sigur ca nu toti romanii au aceste instrumente, dar nu putem sa nu admitem ca ele fac parte din trusa de urgenta pe care locuitorii acestei tari o poarta spanzurata de gat ca o piatra de moara. Si a apela la ea atat in cazurile de forta majora, cand borsul trebuie dres neaparat, cat si in cele mai banale, este cel mai la indemana lucru. Cum rapiditatea conteaza si cum iar ne lovim de stereotipul ca timpul inseamna bani, nici nu este de mirare ca, pentru a salva situatiile romanii scot din trusa de urgenta instrumentele si calitatile salvatoare.
In rest, nu conteaza prea multe. Cu alte cuvinte, nu conteaza mai nimic, pentru ca atata vreme cat poti pastra aparentele, meriti aplauze din partea celorlalti. Inseamna ca esti bun. Ca esti istet. Ca esti OK. Despre superficialitate nici o vorba. De la nimeni. Nu acum, cel putin. Poate data viitoare. Poate.
