Vara, caldura, oameni plictisiti, ministri jenanti, politicieni comici. Dar, ce mai poate mira? Am nceput sa cred ca e normalitate anormalitatea.
Trece vara, vine toamna, vin iar alegeri. Si trebuie sa merg iar la vot. Nu e obligatoriu, dar era cat pe-aici sa fie daca i iesea ghidusia lui Funar. Asa ca, pot sta pe terasa la bere, gandindu-ma daca merg sau nu la vot. Acum cativa ani nu cutezam sa ma gandesc la asa ceva, trambitand peste tot ca e o datorie civica votul. Probabil ca voi merge la vot, nsa fara mari sperante. Ma simt tot mai defavorizat de ndoielnica clasa poltica, care mi subrezeste constiinta civica.
In @90 l-am votat pe Iliescu, vrajit de discursul sau anticomunist. Tot pe mosul zambaret am pus stampila n @92. Dar procentajul de atunci m-a pus pe ganduri. Era prea de tot, manipularea functiona la cote nebanuite. Am inceput sa vad altfel lucrurile, iar n @96 am votat schimbarea. Dezamagirea a fost si mai mare: FNI, privatizari frauduloase, tigareta, saracie. Ceea ce a urmat a fost doar neputinta. Orice votam, rezultatul era acelasi: nerusinare.
Ma uit cu ciuda n urma si constat ca o ntraga generatie s-a irosit n acesti 17 ani. Generatie care a tolerat un parlament ce seamana a sex n grup, unde cetateanul simplu crede ca a nimerit nainte sa se stinga lumina. Cu scuzele de rigoare pentru exprimare.
Marturisesc ca mi-as dori sa apuc ziua cand voi vota un candidat pentru ca merita, nu pentru ca nu vreau sa iasa celalalt. La fel de sincer marturisesc ca nu am poza marinarului n inimioara de la gat si nici nu l cred ca fiind ngerul care a venit sa salveze Romania. Dar pot sa aleg? Din ceata de mincinosi si parsivi?
Vecinul de peste drum si bate de 17 ani nevasta ori de cate ori ia bataie Steaua, ori de cate ori se scumpeste votca sau tigarile. Ea a vrut sa divorteze de cateva ori, dar ntotdeauna s-a lasat nduplecata. Sa acorzi cuiva o a doua, a treia sau a patra sansa mi se pare omeneste. Dar sa i-o mai acorzi dupa 17 ani mi se pare masochism. S-au poate ca cei doi deschid televizorul, i vad pe Vanghelie, Becali, Hrebenciuc, Voiculescu, Vadim sau Patriciu, si se simt reprezentati de specimenele respective. Atunci merita nca 17 ani cu ei, dar nu pe nervii mei.
