Trei, Doamne, şi toţi trei!

Daniel Mureşan

Zilele acestea am avut un spectacol grotesc al tristelor figuri din politica românească, cu expiratele produse ale coaliției. Aveți mai jos, succint, trei teme politice eșuate sau cum să te faci de râs în fața națiunii.
1. Președintele ficus pleacă în Kenya, Tanzania, Cabo Verde și Senegal pentru a face lobby pentru intrarea României în Spațiul Schengen. Ce, credeați că pleacă la safari? Nici vorbă! Ba mai mult, se va întâlni cu președintele José Maria Neves din Cabo Verde, încercând să-l convingă pe acesta de necesitatea măririi schimburilor economice (anul trecut au fost mai mari decât anul precedent, adică undeva în jurul sumei de 100 de dolari). Parafrazând un film al tinereții mele – Piedone (Iohannis) africanul se întoarce peste câteva zile, în țară, la bordul unui Ferrari zburător, plătit de președinte în moneda Botswaniei.
2. Marcel Ciolacu a dat fuga în Egipt să-și etaleze patriotismul și explozia de solidaritate în fața fotografilor. Sau poate nu am înțeles eu bine – a ajutat piloții să găsească mai ușor drumul spre casă. Nu au lipsit bărbuța, fălcile și surâsul artificial al unui demers disperat de a se agăța de putere. Acum e clar că va fi candidatul PSD-ului la președinție. Desigur, el nu va vrea, dar, la cererea oamenilor muncii se va sacrifica și va candida. Mai lipsea să-și anunțe candidatura la Cairo și să declare Egiptul pământ românesc (auzise el de ceva daci care au lucrat la piramide).
3. Ce mai freamăt, ce mai zbucium… plafonarea plăţilor în numerar. În faţa valului de proteste, mai mult sau mai puțin justificate, Ciolacu și Ciucă au dat înapoi, aruncând pisica în curtea Ministerului de Finanțe, de parcă respectivul minister nu ar face parte din guvern. Ca să se facă de râs până la capăt, Ciolacu ne spune că economia noastră nu este încă pregătită să funcţioneze cu mai puţin numerar și că rețeaua bancomatelor din mediul rural este destul de redusă. Măi Marcele, dar nu știai asta de la început? Bună dimineața! Ciucă la fel, la început ridică mâna aprobator, după care mormăie că nu ar fi bine. E clar că totul a fost făcut pe genunchi, realitățile țării fiind o mare necunoscută pentru mai toţi politicienii români. Să faci atâția pași înapoi, la nici două săptămâni de la asumarea răspunderii, denotă un amatorism vecin mai degrabă cu prostia decât cu nu neglijența.
Ca o concluzie a sumbrei trilogii: deciziile lui Ciolacu, susținute și întărite de PNL, ajută un singur partid: AUR.