Trei decenii de promisiuni deșarte

Trist! Există oameni care încă mai votează cu speranța că aleșii vor face ceva și pentru ei. De acord sau nu cu preferințele lor, tot e bine că și-au găsit pe cineva pentru care să voteze sau măcar pe cineva contra căruia să voteze și, în plus, nu trebui să-i spulberi omului speranța. Am început să conștientizez că nu trebuie să ne supere faptul că unii votanți cred în promisiuni populiste despre care oamenii mai informați, știu că nu sunt realizabile. Promisiunile populiste pleacă de la un principiu simplu: abordează probleme reale, răni ale societății. Pornesc de la ceea ce doare. E important să-i dai omului bolnav, leac pentru vindecare, nu? Sau cel puțin să-i promiți că-i vei da un leac și că se va face bine. Trebuie să nu uităm niciodată faptul că trăim într-o societate săracă. La fel ca alți cetățeni ai acestei țări am crezut, odinioară, că vom ajunge să trăim vremuri mai bune, să trăim în și cu decență. Nici vorbă de așa ceva! Societatea noastră românească nu se va “tămădui” în următorii ani (cu indulgență în următoarele trei-patru decenii). Când mă gândesc la promisiunile candidaților din ultimii aproape 31 de ani mă cuprinde lehamitea. Românilor li s-a promis mereu prosperitate și siguranța unui trai decent. În schimb n-au primit nimic. Mulți dintre cei “amețiți” de promisiuni n-au stat cu mana întinsă, ci au încercat să facă ceva. Mulți au luat drumul străinătății. Pur și simplu au plecat, pentru că aici, promisiunile în care au crezut, atunci când le-au auzit întâia dată, n-au fost îndeplinite. De imediat 31 de ani, românii au tot sperat că vor avea infrastructură, drumuri pe care să poată circula în siguranță, dar pas. Româniii au crezut că vor avea spitale. Da, spitale regionale în care să fie tratați așa cum trebuie! Nici poveste de așa ceva! Bolnavii țării, în special bunicii și părinții noștri, mor pe capete în chinuri și umilințe după ce au muncit și au cotizat o viață pentru susținerea uni sistem infect. Au primit în schimb biserici unde se pot duce să își vindece rănile sufletești. Atât! Și pentru vindecarea lor, mereu lasă în cutia milei ceva. Nimic nu e gratis nici acolo, nici pioșenia. Ni s-a promis educație! S-au investit bani grei în școli care apoi s-au închis pe capete. Dezbinare, minciuni, ură, compromisuri, lehamite, incertitudine și josnicie. Cam asta primim de fiecare dată, de la cei în care ne punem speranța, sau mai bine spus ne-am pus speranța. Greșeala majoră intervine în momentul în care ceea ce li se dă majorității alegătorilor este reprezentat de câteva zeci de lei, ulei, zahăr sau conserve. Cred că acelor oameni trebuie să li se (re)dea demnitatea. Demnitatea înseamnă, pentru mine, a oferi certitudinea cetățenilor că, dacă muncesc suficient de mult, dacă își fac treaba cum trebuie, atunci nu vor mai trăi cu grija că nu vor avea ce pune pe masă. Și nu cred că vreunul dintre partide a reușit să dea această certitudine – că dacă facem lucrurile corect și muncim pentru a ne fi mai bine, ne va fi mai bine. Niciunul din ultimii aproape 31 de ani! Atunci când te-a înșelat cineva o dată e de vină el, dar când când te-a înșelat a doua oară, ești de vină singur!