Trăim în țara în care guvernanții se joacă ping pong cu deciziile lor

Am văzut cu toții cum cei care ne conduc dau salarii mari, prime și facilități bugetarilor, mai cu seamă în ani electorali, și apoi, nu durează mult până când le vor înapoi și spun că statul e obez și trebuie să fie mult mai suplu. Nimeni nu mai înțelege nimic. Cetățenii își pierd încrederea în propriul stat. Mare păcat! România devine pur și simplu o țară a paradoxului, o țară care te surprinde tot mai mult, dar evident că nu în bine. Dacă ai avea câteva noțiuni minime de economie ar trebui să știi că înainte de a face orice buget și cu atât mai mult unul de stat, trebuie să te gândești foarte bine ce ai de făcut în acel an, ce faci cu el, cu ce îl alimentezi, de unde iei sau colectezi banii necesari și mai trebuie să pui deoparte și ceva rezerve în caz că se întâmplă ceva neașteptat… În cazul nostru, al celor care trăim și încă muncim în această țară, cei care plătim impozite și taxe, a devenit mai mult decât evident faptul că statul trăiește pe seama noastră, ne canibalizează pur și simplu. Am ajuns până la nivelul în care statul dă salarii, vouchere și facilități bugetarilor ca mai apoi să le ia înapoi, dă măriri de pensii ca să le ia înapoi, ne pune să investim în panouri solare ca ei vor plăti ceea ce se produce în plus față de propriul consum, pentru ca mai apoi să constați că lucrurile nu stau deloc așa. Și exemplele pot continua, dar oricum nu cred că asta ar conta cumva. Cred că ne merităm soarta, acceptăm mult prea ușor promisiuni și nu reacționăm atunci când nu primim ceea ce s-a decis pe hârtie. Smerenia, umilința și resemnarea parcă ne-au paralizat simțul de a lupta pentru drepturi, pentru ceea ce ni se cuvine de fapt. E interesant că noi nu știm de ce am rămas fără bani la bugetul de stat chiar la jumătatea anului, nu știm ce s-a întâmplat cu banii pe care statul i-a colectat, nu știm ce s-a întâmplat cu fondurile atrase din PNRR. Cine nu-i folosește cu cap, cine este responsabil de această situație jenantă, cine este plătit degeaba? Avem în ministere vreo 200 de secretari de stat, directori de birouri și de cabinete.  Acești oameni dau declarații cu multă lejeritate și fac pe grozavii chiar pe banii noștri. Auzim din gura lor cum pensiile se recalculează, cred că ne apropiem de doi ani de când auzim asta și nici urmă de rezultate concrete. Suntem sătui de cuvinte precum „recalculăm”, „muncim”, „facem analize”, „studiem problema”, „ne ocupăm”, „discutăm”, „ne consultăm”, „negociem” etc. Și uite așa se creează în societate o lipsă de încredere. Guvernanții ne tot duc cu vorba din nou și din nou… Acest lucru va duce la faptul că cetățenii nu vor mai crede în propriul stat și în instituțiile statului. Vedem cu toții că statul nu mai funcționează, a eșuat, nu are obiective, strategii, priorități și niciun fel de grijă cu ceea ce se întâmplă cu populația, indiferent că vorbim de bugetari, angajații din mediul privat, pensionarii sau oamenii de rând. De ce? Ce urmăresc de fapt cu asta? Nu le e jenă? Nu se tem de noi? Știu că noi îi plătim ca să stea la butoane și să ia niște decizii care să țină cont de nevoile și așteptările noastre? Cui să ne plângem? Cui să ne strigăm amarul? Guvernanții merg acum, tot pe banii noștri, la Bruxelles ca să renegocieze și să cerșească alți bani europeni. Oamenii muncesc pe brânci, își iau și câte două sau trei locuri de muncă ca să poată trăi de pe azi pe mâine. Nu se poate ca la ora actuală ca un pensionar care a muncit o viață să nu-și permită să-și cumpere tratamentul care îl ține de fapt în viață. Se spune că unii primari au salarii mai mari decât președintele țării. De la 1 septembrie se așteaptă noi măriri de prețuri… Unii cetățeni sunt îngroziți că nu vor putea depăși cu bine iarna ce vine. Ne aude cineva? Nu mai avem timp de noi legi și recalculări și noi tertipuri și chichițe legislative. Avem nevoie chiar acum de măsuri concrete, soluții pe bune, să producem ceva concret și să ne mai oprim din atragerea de noi împrumuturi care ne îngroapă cu fiecare zi ce trece prin dobânzile lor amețitoare. A făcut cineva un calcul câte generații vor fi afectate? Cei care ne conduc știu foarte bine ce fac, dar lor ne le pasă, lor le e bine și familiilor lor la fel. Noi suntem condamnații, noi suntem cei care le suportăm, cu gura închisă, experimentele și testele lor incompetente. Am trăit să vedem cum guvernanții „cocoșează” cu bună știință economia și mediul privat. Se cere ca ANAF să colecteze tot mai muți bani la bugetul de stat. De unde? Din ce? Încă mai există câteva firme puse la perfuzii, dar în curând mare parte vor ceda, iar când se vor închide toate… Luminile orașelor se vor stinge, oamenii își vor strânge bruma de agoniseală într-o valiză și vor pleca văzând cu ochii. Lasă, nu-i bai, rămân ei, cei agățați de funcțiile și distincțiile statale, cocoțați pe scaunele lor pufoase și pompoase care-i ajută să nu facă hemoroizi. Și va fi noapte, și va fi zi, și unii din noi tot vom trăi, și vom rezista aici în ciuda lor.