Trăim cum trăim

Daniel Mureşan
Să trăiți bine – ne spunea Traian Băsescu în urmă cu ceva ani. Și am trăit vai de capul nostru. Victor Ponta ne asigura că trăim într-o țară puternică. Am tot căutat-o, dar nu era de găsit. Iohannis ne promitea o Românie a lucrului bine făcut. Probabil se credea în Germania. Asta cu lucrul bine făcut e o problemă mare la noi. Dacă nu legăm ceva cu sârmă, nu merge. Uitați-vă la strazile din Zalău, care după ani de reabilitare sau ce o fi asta, se strică din nou. Alți bani, altă distracție. Construcții ce doar după câțiva ani încep să se cojească. Și exemplele ar putea continua. Cauzele cred că sunt diverse: licitații cu prețul cel mai scăzut, mita aferentă ce scade calitatea materialelor folosite și, cel mai important, mentalitatea românească – las-o, mă, că merge și așa!
O țară în care 50 de kilometri de autostradă costă 8 miliarde de euro e paradisul asfaltatorilor. Unde mai pui că se face în vreo 10 ani, să poată trăi și firmele de consultanță ale partidelor. Studii de fezabilitate inutile, dar bine plătite. Restituiri dubioase de proprietăți, îmbogățiri de pe urma drepturilor litigioase, toate într-o Românie a lucrului bine făcut pentru oamenii care au pus la punct astfel de afaceri.
Lucrul bine făcut e și faptul că sunt de vreo cinci ori mai multe biserici decât licee și spitale. Pe undeva e normal, doar trebuie să ne rugăm undeva pentru sănătatea celor dragi.
E clar că suntem departe de a fi o țară a lucrului bine făcut. Sloganul acesta este doar de campanie electorală. Aș putea trăi bine sau prost într-o Românie educată, deșteaptă, curată sau liberă. Nu știu de ce, dar cred că țara lucrului bine făcut al lui Iohannis nu seamănă cu nimic din ce se întrezărește la orizontul politicii românești.