Un veritabil spectacol de folk a reunit, deunazi, zalauani de diverse varste si categorii sociale. Muzica buna, pe gustul publicului, un gen artistic de mult asteptat in urbea de la poalele Mesesului, de care s-au bucurat zeci de spectatori. Multi dintre acestia cantau, in sala, melodiile interpretate pe scena de folkist, dand dovada ca repertoriul oaspetelui nu le este strain, ba mai mult, ca sunt indragostiti de compozitiile lui. Timpul a trecut pe neobservate, iar la final spectatorii, deosebit de impresionati, au cerut solistului sa le mai cante, sa nu plece. Sunt firesti in arta astfel de momente, care aduc bucurie atat interpretului, cat si publicului. Nefiresc insa a fost un amanunt care poate ridica unele semne de intrebare. In timp ce mesajul muzical era receptat de majoritatea celor prezenti, un grup, aflat in sala parca cu totul alta treaba, discuta si radea zgomotos. Tinerii nu sesizau ca manifestarile lor ar putea deranja pe cineva, traind la maxim o alta clipa, cea a grupului, nebagand in seama bucuria pe care o impartasea sala intreaga. Astfel de gesturi nu sunt singulare, nu sunt nici primele, nici ultimele. Sunt insa o pata pentru blazonul unei comunitati, care se plange ca nu are cum si unde se distra.
Cu certitudine, nu te poti astepta ca toti tinerii sa digere la fel ca cei de varsta medie un gen de muzica specifica altor vremuri, sau sa stea cuminti, precum sfintisorii din icoane. Evident, nimeni nu cere acest lucru. Pe de alta parte, nimeni le-a impus ca ei sa dea capul pe spate, sa chiuie, sa intre in delir, ori sa bata ritmul. Dar era de asteptat macar sa dea dovada de bun simt si sa respecte pe cel care le-a daruit din crezul, valorile si talentul sau artistic. Spun respect si buna crestere pentru ca au venit de bunavoie, nimeni nu i-a fortat sa isi aduca fizicul in sala in care a avut loc recitalul. Iar daca nu le-a placut ori s-au plictisit, puteau pleca oricand pentru ca usa a ramas deschisa. Nu ar fi exclus ca acei tineri galagiosi, sa fi venit la spectacol din varii motive, fie pentru a fi impreuna cu gasca, fie pentru ca era ceva mai pitoresc in peisajul de club la acea ora, ori pentru a-si demonsta lor insisi sau unor clevetitori ca pot merge si in alte localuri decat in discoteci. Impactul prezentei lor in sala de recital a fost cu totul jenant, mai ales ca acestia nu s-au linistit nici dupa ce artistul a remarcat zarva si a facut, cu mult tact si umor, cateva remarci la adresa lor. Cu certitudine, astfel de grupuri nu vor disparea din peisaj, pentru ca o comunitate aduna in ea personaje diferite, mix-uri de idei, concepte, preferinte si gusturi. In cele din urma, lucrurile se cern chiar si dupa felul in care lumea stie si alege sa se distreze.
