Trai pe vătrai

Daniel Mureşan

Detronarea principelui Cuza, la 11 februarie 1866, a ridicat problema găsirii unui alt șef de stat. După îndelungi căutări, oamenii politici români s-au oprit la principele Carol de Hohenzollern, viitorul rege Carol I al României. Odată cu el vine în țară Emile Picot (jurist, istoric, epigraf, scriitor), cel care-i va fi secretar regelui mai bine de un an. Acesta, într-o scrisoare trimisă tatălui său de la Cotroceni, spunea: Sunt aici unele apucături orientale, ori, dacă vrei, meridionale, pasiunea pentru fâțâială fiind dusă la extrem. Toată lumea vrea să aibă o slujbă, nu pentru bani ori considerația adusă de funcția publică, ci să aibă mai multe ocazii să piardă timpul și să trăncănească. Asta e o mare nenorocire a administrației țării. Avem aici, ca să dau numai un exemplu, la biroul telegrafului, un tânăr foarte drăguț, vorbind perfect franțuzește și nemțește, proprietar al celei mai frumoase case din oraș, cu domenii întinse în jurul Bucureștiului. Ei bine, în loc să rămână la el la țară și să se ocupe de agricultură, să crească vite ori să răsădească puieți, ceea ce, după părerea mea, ar fi o îndeletnicire categoric mai productivă și mai plăcută, omul se condamnă a fi un slujbaș mărunt ca să se poată plimba și pălăvrăgii în voie.

După mai bine de un secol și jumătate, lucrurile nu sunt schimbate major. Doar că acum bugetarii stau pe salarii bune. Aici zilele libere sunt cu duiumul, programul este fix, weekendurile sunt libere, iar siguranța veniturilor este indiscutabilă. Foarte mulți funcționari din sistemul bugetar vin la serviciu ca să aibă de unde pleca, ziua de muncă fiind formată din cafeaua de dimineață, masa de prânz și discuțiile interminabile la telefon cu rudele sau prietenii. Contribuabilul trebuie să stea cuminte la coadă, nu îndrăznește să spună ceva, căci dacă se supără bugetarul… s-ar putea să nu se știe.

Păi unde-s dreptatea şi egalitatea? E revoltător și batjocoritor să crească permanent salariile unor bugetari care şi-aşa nu le merită, care sunt şi ei miraţi cum de se tot măresc?! Sigur, nu toți bugetarii au salarii foarte mari și chiulesc de zor. Dar cei corecți duc greul, își fac treaba, pe bani destul de puțini. Nu invidiez pe nimeni pentru banii pe care-i câștigă. Dar mă întreb, de unde mai scoate statul bani pentru măriri care nu au nicio logică? Sau este doar pentru fidelizarea votanților, pe care partidele i-au angajat la stat? La sfârșitul anului se termină alegerile, iar noul guvern va jura cu mâna pe biblie că va lucra pentru binele și prosperitatea românilor. A unora.

Ştiu, mulţi bugetari se vor simţi ofensaţi, însă, din păcate, aceasta este adevărul. Şi nu vorbesc din auzite, am constatat-o personal. Și, ascultați-mă pe mine: nu există bani publici, există doar banii plătitorilor de taxe și impozite!