De cand s-a vorbit de disponibilizari prin administratiile locale, tremura pe oameni nadragii si curg siroaie de lacrimi ca vai! ce-o fi acum de capul concediatilor? Sunt foarte multe sirurile acestea de lacrimi, daca le comparam cu cele care sunt varsate cand se fac disponibilizari colective pe la agentii economici privati. Oare acolo nu sunt familii care raman brusc fara venit? Oare acele familii nu au si ele de platit aceleasi facturi si impozite catre stat? Ba fireste ca au si ca si problemele lor sunt destule, numai ca in administratiile locale s-a creat falsa impresie ca statul e o vaca mai usor de muls decat patronul de firma. Acesta taie si spanzura, pe cand statul ii inghite si ii tolereaza, pe langa functionarii care lucreaza constiincios, si pe cei care freaca menta prin birouri patru ore pe zi, in timp ce in alte patru ore se uita la cai verzi pe pereti sau isi beau cafeluta prin cafenelele targului. Statul tolereaza serii intregi de directorasi care isi arunca responsabilitatile in carca oricui se nimereste, ei vanand ca niste adevarati experti fotoliile din AGA si din tot felul de consilii de administratie care sa le umfle salariul de la o luna la alta. Statul ii tine in brate pe dascalii care toaca timpul in clasa, impingand elevii spre orele in particular, nelasandu-le portite de scapare copiilor care nu au bani de meditatii sinistre. Sigur, alaturi de ei profesorii gen domnul Trandafir sunt siliti sa traiasca din bani de nimic. La fel, sunt medici platiti cu salarii jenant de mici, dar sistemul ii trece cu vederea pe acei medici care sar peste consultatiile in policlinica, trimitandu-si pacientii sa-i astepte la cabinetele private. Statul mangaie pe crestet si metresele sefilor din ministere si directii, pilele si pilutele care aveau nevoie, pur si simplu, de un job unde ochii se pot zgai lejer pe pereti timp nelimitat, fara sa ii intrebe cineva pe acesti tocatori de bani publici ce au facut intr-o zi de lucru sau care e utilitatea lor in acea institutie.
Cam acesta este talmes balmesul din institutiile statului in Romania, unde doar jumatate din angajati muncesc, cealalta jumatate adoptand formula trai nineaca pe banii babachii. Si, poate, o reducere de personal care sa-i vizeze chiar pe ei ar primeni cum nu se poate mai bine institutiile acestea imbacsite de nepotism si prietenii dubioase, ce duhnesc a furtisag. Numai ca este greu sa pui pe liber fix aceste persoane, iar concedierile vor urmari niste criterii pe care, cu pilele de rigoare, se va putea sari in multe cazuri. Unde, totusi, cutitul va taia ca in branza, vom fi curiosi sa urmarim cum cei ce au frecat menta pana acum isi vor gasi servicii in care sa se speteasca pentru remuneratia lunara.
