Toleranța poate ucide

Părinții m-au învățat să fiu tolerant, să accept, să las de la mine. Și m-au învățat bine. Părinților și profesorilor mei le datorez foarte mult. Baiul este că am ajuns vremuri în care toleranța îți poate cauza probleme mari. Vorbesc în cunoștință de cauză. Niciodată nu m-a interesat etnia, religia sau orientarea ta sexuală. Toți suntem diferiți, avem gusturi diferite, crezuri diferite, dar important este să ne acceptăm, să trăim împreună într-o comunitate. Numai că a ajuns să mă intereseze problemele pe care toleranța mea și a mii de sălăjeni le cauzează la nivel de județ. Știu sate unde cei veșnic neadaptați și neintegrați cauzează probleme tot mai mari. Aud lucruri care mă îngrozesc. Mai știu sate unde casele sunt vândute tocmai din cauza unor astfel de oameni, care nu dau doi bani pe școală, pe respectarea regulilor firești într-o societate normală sau care îți pot da în cap în orice clipă doar pentru că i-ai atras atenția că au defecat la marginea gardului tău sau că au furat găinile vecinului. Eu am ajuns la capătul puterii și al răbdării. Nu știu cât mai pot tolera. Toleranța asta m-a dus la capătul răbdării. Noi încercăm să respectăm reguli, voi de ce nu le respectați? Și mai cred că de vină pentru problemele provocate de aceste comunități vulnerabile este statul în primul rând, lipsa lui de autoritate, pasivitatea lui sau neputința. Lipsește inclusiv fermitatea. Cunosc primari care țin în palme aceste comunități învățate să trăiască pe spinarea celor care muncesc. Motivul? Nu vor să piardă voturi? Contează o sută de voturi în plus? Contează. În curând am să vă dau ca exemple două sate unde aceste minorități au distrus și furat tot. Au ajuns să râdă și de polițiști, de procurori sau judecători. Nu le pasă, știu să fenteze, știu că au drepturi, că trebuie să primească mereu sprijin. Cred că tot noi suntem de vină pentru această situație. Sunt de părere că a venit momentul să tăiem ajutoarele sociale. Ai mâini, picioare, ochi, urechi, poți merge și auzi? Foarte bine, atunci mergi la muncă! Desigur, ceea ce spun eu aici va stârni râsete. Foarte bine. Sper să ne auzim peste 20 de ani, să vedeți atunci efectele acestei nesfârșite toleranțe din ziua de azi. Gata cu scrisul, să mai și muncim chiar și pentru cei care stau.