Time-Out

Daniel Mureşan

S-a închis Time-Out! Un local boem al Zalăului, plin de miresme de cafea, de ceaiuri cu arome mistice. Mai înainte au fost Mary’s, Groapa, Diesel, Ordinul XIII Gemina sau Deja Vu, la câteva dintre ele contribuind și eu, mai mult sau mai puțin. Au fost seri de pomină la Time-Out, cu Danieli, Karcsi, Lucă, actori, cântăreți, jurnaliști, scriitori sau turiști de pe alte meleaguri, toți curioși de o escapadă în necunoscut. Amfitrion – Mișu, cu televizoarele lui pline de sport și rafturile pline de cărți. S-au perindat oameni frumoși și multe minunății s-au întâmplat acolo.
Erau seri de pomină, pline de versuri și sunete românești, de dansuri nebune într-un amurg primăvăratic plin de tineri frumoși, dornici de o escapadă sau de un vers. Frumusețile și predicile vieții erau la un colț de pasaj, toate domolite de o poezie sau o rostire din care ne înfruptam cu zâmbete provinciale.
Time-Out a fost, păstrând proporțiile, Croco, Arizona sau Mamaia din Cluj. Adică un „floașter” cultural. Un loc în care tineri fiind (pe vremuri, acolo era Patiseria), ne îndrăgosteam și ne dădeam mari. Toate s-au închis pentru că „nu rentau”. Le-au închis mall-urile și manelizarea societății. Sau lipsa locurilor de parcare din centrul Zalăului. Dar cui îi pasă? Mișule, rămânem cu amintirile de haltă pentru liceeni gălăgioși sau loc pentru scriitori nepublicați. Dar ce frumoase amintiri! La ultima întâlnire cu jurnaliștii am sorbit ultima gură de vin cu un nod în gât, dar cu sufletul împăcat că am făcut ceea ce trebuie. Nici acum nu îmi vine să cred că s-a închis. Încerc cuvintele pe care le urnesc cu greu. E clar că nu toate emoțiile pot fi transpuse în povești. Multe le-am trăit și povestea lor rămâne scrijelită pe răboj.