Texte regăsite: Cetatea „Alba Carolina”

Daniel Săuca

Mă gândesc și eu la turismul din Sălaj… Pe această temă, de sezon, cu oarecare surprindere am regăsit un text publicat în 2010 în „Magazin Sălăjean”. Vacanțe/concedii plăcute!
Nu poţi să păşeşti în Alba Iulia decât cu sfială. Oraşul Marii Uniri, puţin mai mare decât Zalăul, ca număr de locuitori, te îndeamnă la exaltare reţinută. Nu poţi, de pildă, să urli în Biserica Încoronării, acolo, unde, în 1922, s-a pecetluit marele act de la 1 Decembrie 1918. Sfiala, reţinerea, bucuria (capitol de patriotism local insuficient promovat – sălăjenii Iuliu Maniu şi Gheorghe/George Pop de Băseşti, personaje principale ale „minunii” Unirii) mi-au fost repede „tăiate” de sunetele tobelor, în ritmul cărora se schimba garda… Dar nu la Sala Unirii. Ci la Cetatea „Alba Carolina”. Soldaţi „imperiali” (austrieci). Cu peruci. În fiecare zi, la Cetate se schimbă garda, iar cei prezenţi la acest eveniment (turistic) se minunează ori se întristează. Sâmbăta se trage cu tunul. În amestecul, spectaculos, de istorie romană, medievală, austro-ungară şi românească, din Alba Iulia, Cetatea „Alba Carolina”, restaurată într-o bună măsură, iese în evidenţă ca un obiectiv turistic de excepţie, întreţinut bine, şi pentru că o parte a cetăţii este administrată de o firmă privată, care a şi „băgat”, de altfel, ceva bani în această poveste, în parteneriat cu primăria locală.
Poveste care spune că restaurarea cetăţii „Alba Carolina” se desfăşoară prin intermediul unei finanţări obţinute de către municipalitatea Alba Iulia în cadrul Programului Operaţional Regional. Proiectul, intitulat „Reabilitare centru istoric- traseul estic, traseul sudic, traseul nordic. Fortificaţii de tip Vauban, Alba Iulia” beneficiază de o finanţare de peste 47,5 milioane de lei. Din această sumă, 28,3 milioane vin de la Uniunea Europeană, restul fiind contribuţia Guvernului României şi a autorităţilor locale. Lucrările au început în primăvara anului 2009 şi au ca termen de finalizare iarna lui 2010.
Datele istorice spun că Cetatea „Alba Carolina”, extinsă pe 70 ha, a fost construită în stil Vauban, între anii 1715-1738, după planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, din iniţiativa împăratului Carol VI de Habsburg. În anul 1714 împăratul aprobă construcţia Cetăţii „Alba Carolina”, care se desfăşoară sub comanda feldmareşalului austriac de origine franceză, Eugeniu de Savoia. Piatra de temelie este pusă în cadrul unei festivităţi fastuoase la 4 noiembrie 1715. Cetatea este un fort de formă stelară, cu ziduri groase, cu şapte bastioane şi mai multe porţi monumentale, în stil baroc, împodobite cu basoreliefuri care înfăţişează figuri şi scene mitologice, realizate de Johann Konig. Perimetrul şanţurilor de apărare au aproximativ 5 km. Construcţia cetăţii, cu momente de pauză datorate războaielor şi ciumei, este finalizată în anul 1738. Aşa scrie şi pe panouri din interiorul cetăţii. Pe când aşa ceva – un obiectiv istorico – turistic de excepţie – şi în Sălaj?