Daniel Săuca
Spații ample au acordat media internațională împlinirii a 15 ani de la atentatele din 11 septembrie 2001. În fapt, problema principală rămâne terorismul. O problemă mare, globală, nerezolvată. „Adevărul” scria că „la 15 ani de la cel mai sângeros atac din istoria Statelor Unite, cel asupra Turnurilor Gemene ale World Trade Center din New York și Pentagonului, lumea continuă să suporte consecințele, iar terorismul nu a fost învins”. Numărul atentatelor este în creștere, deciziile politice ar fi amplificat terorismul, a crescut xenofobia, în timp ce cheltuielile pe securitate sunt fără rezultate notorii, iată câteva dintre „consecințe”, potrivit publicației amintite. Mediafax nota că „după 11 septembrie, State Unite au luat o serie de măsuri cu impact negativ în ceea ce priveşte situaţia combatanţilor şi suspecţilor de terorism de origine străină” și că „în ultimii ani, Congresul şi administraţia Obama au luat unele măsuri de limitare a unor programe de supraveghere introduse imediat după 11 septembrie şi parţial au reinstaurat controlul judiciar asupra anchetelor privind terorismul”. „Opiniile, conform sursei citate, sunt variate în ceea ce priveşte efectele măsurilor antiteroriste asupra dizidenţei politice, libertăţii religioase şi libertății de asociere”.
Dacă la alții se dezbat probleme extrem de serioase, precum terorismul, la noi, în lipsa acestei chestiuni (cele câteva „atentate” au fost de tot hazul), suntem „terorizați” de aceleași vechi, parcă interminabile tare, baiuri ale unui „sistem” și ale unei țări care dă impresia, aproape certitudinea, că este incapabilă să iasă la liman, să intre pe un drum cât de cât practicabil spre o normalitate asumată de „clasa politică” și de „popor”. În fiecare zi, în România, au loc „atentate” la bunul simț, la limba română (chiar vreți exemple?), la curățenie, la profesionalism (din păcate, nici ziarele, și unul de pe plan local, nu sunt exemple de „bună practică” în acest sens), în vreme ce politicienii (prea mulți) par incapabili și să vorbească convingător. E prea multă ură și violență verbală („anonime”, semn clar și al iresponsabilității) în spațiul public (și în cel „real” și în cel „virtual”), prea multă impostură, iar „luptele” de tot felul se termină, glorios, în sloganuri searbede și în zâmbetul viclean a tot felul de „mafioți” care populează „pământul străbun al Daciei”. Suntem, zilnic, „terorizați” de „efectele” prețurilor la te miri ce, de „consumerismul”/„consumismul” ajuns, negativ, „politică de stat”, de calitatea, în general, slabă, a serviciilor publice. Nu mi-am propus să înșir toate „atentatele” (probabile). O posibilă constatare: la noi, „terorismul” funcționează altfel și, din câte se arată, „eficient”. Oare cum ar „funcționa” dacă ar fi „pe bune”?
