Te cunosc de undeva

Cine ar fi crezut că după o Revoluție în care părinții, copiii și frații noștri și-au dat viața pentru ca noi să ne putem bucura de libertate, de o viață lipsită de mizeriile securist-comuniste, de ororile trecutului, o viață în care să aflăm ce este și cum se simte adevărata democrație, vom ajunge să avem în fața ochilor dezvăluiri cu privire la practici și fapte care ne întorc în mlaștina istoriei pre-decembriste? Adevărul despre documente, înscrisuri și, probabil, alt gen de “probe” care reprezintă cea mai cruntă încălcare a drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a demnității unei persoane și care se găsesc în prezent sub sigiliu în renumitele arhive SIPA, ies astăzi la iveală și, ceea ce sperie și mai tare, capătă deja caracter oficial, confirmat prin oameni din vârful statului.

Aceste arhive despre care mulți nici nu știu ce reprezintă, au strâns, de-a lungul anilor, nu doar documente mizerabile despre viața STRICT personală a unor oameni cu răspundere în Justiția românească, ci și documente care le aparțineau și care, odată puse sub cheie, i-au lăsat pe acești oameni fără dreptul de a mai obține o pensie și fără posibilitatea de a dovedi vechimea în muncă, de zeci de ani. Da, cărțile de muncă a sute de angajați sunt și acum sechestrate acolo, ca într-un film incredibil, fără niciun drept, fără nicio justificare care să aibă vreo legătură cu drepturile omului, cu proprietatea pe care fiecare om o are asupra anilor munciți, asupra faptelor sale, asupra vieții sale, în cele din urmă. Informații obținute în cele mai oribile moduri, cu încălcarea drepturilor fundamentale ale unei persoane sunt ascunse, așa cum ministrul Justiției a dat de înțeles, în aceste arhive. Documente care pur și simplu nu au ce să caute acolo pentru că ele se referă la viața personală, intimă, a unor oameni. Acest tip de practică ordinară s-a aplicat, așa cum spun în cor toți analiștii, nu doar în instituția vizată de o anchetă recent demarată de o comisie parlamentară, ci și în alte instituții aflate la vedere sau în umbră, departe de ochii “prostimii”, instituții pe care le bănuiți lesne fiecare dintre dumneavoastră.

Iar dacă cineva a folosit pentru a șantaja, aceste informații, în scopul schimbării cursului unui dosar, sau chiar a întocmirii unui dosar penal, în scop de intimidare, șantaj, de inducere a unei frici sau temeri uriașe, atunci democrația noastră, oricum șubrezită și transparentă ca o foaie de gelatină, este compromisă pe veci. Ideea de stat de drept, de justiție, este complet distrusă și orice referire la drepturile omului devine o comedie proastă. Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție (SIPA), un serviciu prin care, în mod normal, statul ar fi trebuit să asigure cu adevărat o protecție, pentru sine, implict pentru noi, oamenii care compunem acest stat, s-a transformat într-un aparat de poliție politică cum rar și-a mai putut imagina cineva în timpurile de după Revoluție, o instituție cu nume desprins parcă din nomenclatorul de boli terminale, care a înțeles că ideea de protecție înseamnă, de fapt, să urmărești oamenii inclusiv când stau pe wc, acasă, sau în tot ceea ce ei făceau în viața lor privată, acolo unde nimeni, sub nicio împrejurare, nu are dreptul să intre. 

Cu cine se întâlneau, unde luau masa, cu cine se culcau, ce preferințe sau alegeri sportive, de divertisment sau sexuale aveau, adică lucruri care țin de cel mai înalt grad de intimitate al unei persoane. Evident că aceste date nu au fost strânse sub forma unui fetiș al cuiva. Până la urmă, pentru ce ți-ar folosi, ție, săpător cu carte de muncă la SIPA, să știi cu cine face sex nu știu ce judecător sau cum își petrece o seară de sâmbătă nu știu care procuroare. Pentru că, dacă te-ar interesa asta pentru simpla ta fantezie, ar însemna că ești puțin dus cu capul, și atât. Însă, nu! Toate aceste informații care aveau, evident, și un caracter puternic compromițător prin detaliile pe care le conțineau (și le conțin, că ele sunt tot acolo și acum!), indiferent în ce context sau conjunctură ar fi fost folosite, au fost strânse, după toate probabilitățile, în scop de șantaj, în scopul modificării unor dosare, al bunului mers al unor anchete și, se pare, și în emiterea unor hotărâri judecătorești, a unor sentințe.

Ceea ce este, de departe, un lucru care ne afectează pe toți în egală măsură, și nu doar pe nefericiții care au fost supravegheați zi și noapte, mai rău ca pe vremea fostei securități – aripa odioasă. Imaginați-vă doar o secundă, că, acasă fiind, stați liniștiți la toaletă, cu telefonul sau o revistă în mână, așa cum orice om sănătos stă pe budă în fiecare zi, iar cineva vă ascultă, vă privește, vă urmărește. Imaginați-vă în cel mai intim moment, indiferent că sunteți îmbrăcat sau dezbrăcat, singur sau în brațele cuiva, și cineva vă privește. Imaginați-vă toate aceste orori și mai imaginați-vă că cei care au avut în ultimii 15 ani activitate în cadrul acestei structuri au strâns mii și mii de date din cea mai adâncă intimitate a unor oameni, pentru a le putea folosi în scopuri care nu au nicio legătură cu statul de drept, cu justiția adevărată, cu democrația. Pentru că statul de drept, de fapt, asta înseamnă. Respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în primul rând de către Justiție, prima și marea responsabilă a respectării drepturilor omului.

Îmi dă speranțe faptul că, în paralel cu ancheta declanșată în Parlament, privind aceste arhive care, cu siguranță, vor scoate la iveală cele mai odioase lucruri pe care le-am putut auzi și vedea în ultimii 27 de ani, DIICOT, prin procurorul-șef, s-a sesizat din oficiu și a demarat o anchetă pe care sperăm să o vedem efectuată aprofundat, profesionist și cu concluzii care să conțină subiect și predicat. Am încredere deplină în profesionalismul procurorului-șef Daniel Horodniceanu, un om care a dovedit mereu verticalitate și profesionalism și aș vrea să văd nu peste mult timp, nu doar rezultatul concret al acestei anchete, ci și garanția că aceste arhive vor fi, dacă nu distruse, așa cum ar fi normal, secretizate astfel încât oamenii care au căzut victime acestor practice staliniste să nu aibă vreodată de suferit de pe urma acestei organizații cu numele de SIPA, de departe una dintre cele mai rău-famate structuri post -decembriste, din România. Pentru că mai sunt și altele și se știu și ele, le știm și noi. Așteptăm totodată, nu doar concluziile acestor anchete, ci și pedepsirea vinovaților. Așa cum este firesc și normal într-un stat de drept pe care toți cei care ne conduc îl aclamă și-n culcare și-n sculare.

Subiectul are legătură cu fiecare dintre noi, chiar dacă noi, ăștia „mici și proști”, nu ne găsim printre victimele endoscopului SIPA. Din moment ce este foarte posibil ca aceste documente să fi fost folosite în întoarcerea mersului justiției după bunul plac al unora, atunci este lesne de înțeles că SIPA are legătură cu fiecare cetățean, cu fiecare om care a avut sau are un proces în instanță, un dosar întocmit sau orice altă legătură cu Justiția. Prin urmare, nu doar cel vizat direct, urmărit pe gaura cheii în intimitatea cea mai profundă, are de suferit – ci și noi, oamenii care am crezut și poate încă mai credem în statul de drept și nu în “statul drepți” din negura trecutului.