Toți pentru unul și unul pentru toți parcă nu a sunat niciodată mai adevărat decât sună acum, aici, în Sălaj. Florin Răcoare, tânărul sălăjean îngenuncheat de soartă, dar nici pe departe pus la pământ, a reușit să ne facă nici el nu știe cum, să ne mobilizăm într-o acțiune fără precedent la noi, cu mic cu mare, să facem aproape imposibilul posibil, în doar câteva zile. S-au strâns banii necesari operației – cea mai mare șansă la viață pe care zălăuanul o are în acest moment. Sălajul, alături de sprijinul oamenilor din alte județe, a bătut un record pe care niciun alt ținut românesc nu a reușit, mai ales într-un timp atât de scurt, să-l atingă. Pentru că puțin cu puțin se face mult și, da, a fost și este nevoie încă de mai mult, pentru un scop care nu poate fi comparat cu nimic în lume, viața unui om! Nici noi nu știm exact cum, nici el nu reușește să își stăpânească uimirea și bucuria, pentru că iată, suma necesară acestei intervenții extrem de costisitoare s-a strâns, puțin câte puțin, prin dăruirea fiecăruia, cunoscut sau necunoscut lui Florin.
Fiecare dintre sufletele mari de aici, din alte localități românești ori chiar de peste graniță, a înțeles că lupta este una crâncenă și că nu există nicio clipă de pierdut. Fiecare și-a scos cele mai prețioase obiecte, multe dintre ele unicate, lucruri de suflet, fiecare și-a deschis portofelul sau și-a refuzat ceva anume pentru ca cineva să primească cea mai mare șansă a vieții lui, aceea de a se însănătoși, de a scăpa de o boală perfidă și grea. Și, prin asta, fiecare dintre noi am reușit, după posibilitatea fiecăruia, să dăruim nu bani sau lucruri, ci viață, unui om. Am reușit ceea ce alții nici nu au putut visa. Și am demonstrat, deși nu am avut în gând asta, că acolo unde există iubire, generozitate, acolo unde înflorește sufletul și unde se deschid ochii și pentru nevoile altora, există șansă uriașă de reușită.
Și pentru că banii sunt în continuare necesari pentru procedurile pre și post operatorii, sălăjenii au pus la cale și o Olimpiadă. Nu avem nevoie de aprobări, de hârtii, de foruri care să ne aprobe acțiunile atunci când fiecare secundă este importantă, nu ne trebuie nici măcar de acordul… Comitetului Olimpic Internațional. Pentru că noi știm și putem să facem chiar și o Olimpiadă pentru acest băiat, un eveniment sportiv fără precedent în țară și la care sunt așteptați iubitorii de sport și nu numai ei, copiii, tinerii, dar și seniorii pentru a asista la competiții sportive și concursuri ce vor avea ca scop strângerea de fonduri atât de necesare lui Florin pentru ceea ce urmează după intervenția ce va fi efectuată peste hotare. Demonstrația de generozitate, veștile pe care Florin le-a primit cu lacrimi în ochi pe patul de spital, bucuria incomparabilă de a-ți vedea șansa la viață în palme, nu se pot compara cu nimic.
Nu poate fi descris în cuvinte ceea ce simte acest tânăr, logodnica lui, familia lui. Poate că, dincolo de ajutorul decisive pe care sălăjenii și nu doar ei l-au acordat contra-cronometru acestei cauze umanitare, rezultatul ne demonstrează tuturor că, dacă vreodată, cineva dintre noi, printr-o nenorocire a sorții ar putea fi într-o astfel de situație, nu suntem singuri. Nu suntem lăsați să ne numărăm, tremurând de teamă și frustrare, zilele, să cădem pradă disperării și deznădejdii. Ne arată că străinul care nu ne-a văzut niciodată și care nici nu a știut de noi, se apleacă asupra durerii noastre și nu rămâne indiferent. Ce poate fi mai frumos, mai încurajator, ce poate fi mai capabil să îți dea putere decât acest gând, că nu ești abandonat și că o mână de oameni îți așează corabia speranțelor pe undele întoarse ale vieții?
Florin Răcoare a primit, pe lângă banii fără de care șansa lui la viață nu ar fi fost posibilă, un incredibil suport moral, absolut decisiv în astfel de cazuri, cu adevărat „de viață și de moarte”. Este demonstrat științific faptul că un psihic permanent alimentat cu gândire pozitivă, o atitudine susținută, evident, de fapte și realități, contribuie decisiv la șansa de vindecare.
Știm și noi și, mai mult decât fiecare dintre noi, în aceste momente, știe și Florin că suportul psihologic venit din partea miilor de susținători, i-a dat putere, curaj și mai ales încredere că se va face bine. Bagajele sunt făcute, în weekend mergem cu toții pentru a ne întrece la Olimpiada Încrederii și Solidarității, pe stadionul „Gheorghe Gușet” din Zalău și continuăm donațiile, arătându-le și altora un colț de lume pe care poate nu au avut timp sau răbdare să-l vadă. Un colț mai puțin luminat de soartă dar care, prin „luminile” aprinse de fiecare dintre noi, strălucește și învinge cu puterea unui astru.
Florine, suntem lângă tine și pe drum, și în sala de operație, dar mai ales în zilele de după intervenție, zile în care mai ai de depășit supărătoarele greutăți pentru care ești deja pregătit, atât fizic cât mai ales psihic.
Și pentru că acest eveniment sportiv – „Olimpiada lui Florin”- este și ultimul de amploare dinaintea plecării lui către însănătoșire, nu putem să spunem decât “Șut și… gol!”, pentru că știm și putem să fim cu adevărat învingători. Iar tânărul nostru, prin forța lui, prin dragostea familiei și prin gândul nostru ridicat la puterea supremei reușite, va fi la rândul lui marele învingător al acestei bătălii.
oameni minunati…ce mai poate fi spus? Emotionant.