Sus-pusul şi supusul

Consiliul Local al municipiului Zalău a ajuns, în ultimele luni, într-o situaţie mult mai tristă decât cea în care se găsea pe la începuturi, în formula actuală. Ce folos că avem oameni care sunt pregătiţi -unii dintre ei sunt chiar apreciaţi şi iubiţi de localnici – dacă se strică totul prin eternul şi fascinatul interes politic? Se vorbeşte peste tot despre faptul că suntem un judeţ amărât. E tot o jale şi un tras de nas, ca într-un film indian. În realitate, sărăcia noastră nu e chiar atât de lucie pe cât s-a propagat sub formă de zvon prost, prin radio-şanţ sau prin voia unora, care aveau şi au interes ca judeţul Sălaj sau municipiul Zalău să pară în ochii ţării tărâmuri ale sărăciei şi lipsei de perspectivă.

Însă după cum peştele de la cap se împute, şi lele Mărie şi doamna director ştiu cât se poate de bine că piedicile cele mari în evoluţia unui oraş vin de acolo de sus, din fotoliile de catifea. Cauzele se grupează şi acolo sub formă de tabere: mâncătoria în cadrul primăriei, cea dintre primărie şi consiliul judeţean, primărie-prefectură, consiliu-prefectură şi aşa mai departe, fiecare element grupat în tranşee în funcţie de măria sa, interesul politic. Toată lumea sus-pusătrebuie să ştie că „supusul”, el, ceţeanul s-a săturat de certurile şi ţigănismele la nivel înalt –local ori judeţean- propagate ca o undă de şoc şi rămase ca o pătură nocivă de fum peste localităţile noastre.

Oamenii nu-i mai suportă pe conducători sub această formă: unul „hăis”, altul „cea” din pricini politice. În consiliile locale, jale mare, iar Zalăul dă tonul mereu. Cinci zic da, şase zic nu. Proiectul pică. Ducă-se că vin ele, altele, proiectele astea, ardeleanu-i răbdător, nu? Cinci vor să scăpăm de nişte fiare vechi, să facem nişte bani şi să-i folosim pentru dezvoltare, şapte se pun cu curul în uşă nu şi nu. Dacă îi întrebi de ce spun nu, spun, misterioşi, că “nu comentează”. Cu scuzoaiele de rigoare, întreb şi eu: cum să spui, “nu comentez”!? E contra naturii tale de consilier local, reprezentant al oamenilor care te-au ales, să nu comentezi o decizie la care ai contribuit prin vot! CE „nu discuţi”- faptul că spui da sau nu, că dai sau nu un vot important sau că ajuţi ori din contră, blochezi evoluţia municipiului, oraşului, comunei? Păi de ce Dumnezeu eşti acolo dacă nu ai bunul-simţ să îţi argumentezi poziţia, ca să ştie şi prostimea de ce te-a pus acolo, în fotoliu şi ţi-a acordat încredere şi creditare? Pe urmă, ne mirăm că nu ne merge bine, că multe din lucrurile din oraşe arată, în ciuda banilor cheltuiţi, destul de rău. Uitaţi-vă la parcul central din Zalău- o lucrare frumoasă dar care a fost executată prost: o ia la vale. Clădirea Transilvania, bijuteria zălăuanilor: frumoasă, mândră, nimic de spus, dar „cusăturile” de la operaţii încep să pocnească, clădirea începe să sângereze iar. Băncile de pe platoul de marmură, toate rupte, putrede, jupuite. Şi multe altele.

Uzina electrică nu-şi poate vinde ruginăturile care peste câţiva ani nu vor mai valora nici doi lei, terenurile ce-i aparţin nici acelea nu s-au dat, anul trecut, prin vară, tot graţie blocajelor din CL, pentru a se face acolo altceva, în viitorii o sută de ani, un alt obiectiv, ceva util care să meargă să folosească, ceva în care să bată inima! Iar acestea sunt doar cinci exemple din cinci sute. Toată lumea sare în capul primarului, indiferent despre care vorbim. Nu iau apărarea nimănui, însă nu el este singurul vinovat pentru lucrurile care nu merg la noi în municipiu, în oraş sau în comună şi principal răspunzător pentru lucrări prost executate! Mulţi primari au demonstrat de multe ori că îşi doresc să facă ceva însă, de aceea există un consiliu local pentru ca absolut TOT ce se face într-o urbe să treacă pe sub ochii şi prin votul fiecărui consilier.

Fără interes comun, fără debarasarea de ticul politic, fără înţelegere, armonie şi respect reciproc, e ca într-o casă, o ia la vale totul! Poate să urle primarul până face laringită – dacă opt mâini se ridică, falnice, mereu şi mereu când la boxe se aude “e cineva împotrivă?”, tot degeaba! Poate să vrea primarul sau vicele, şi să şi poată, dacă cei prezenţi la şedinţă spun nu, proiectul se duce naibii. Azi unul, mâine altul, poimâine alte zece. Iar apoi, noi, cei care nu avem nici funcţii dar suntem cei care îi punem pe aceşti oameni în cele mai înalte funcţii, ne tânguim şi ne plângem de milă. Că vai, greu ni-i. Că vai, ce rău îi, că sărac-judeţ suntem, da ce să zicem, aşa ni-i soarta. Nu! Soarta ne e cu totul alta, şi e în mâinile noastre.

Trebuie să ne unim şi cu valul ăsta electoral, sau ce o mai fi, să dăm cu ei de pământ până se trezesc, iar dacă dorm în continuare, fireşte, cu ochiul politic situat în ceafă, mereu deschis, atunci, afară! Interesul tău nu ne mai interesează, al tău şi al tău, doamnă şi domnule care nu ne reprezinţi, de fapt, pe noi, ci reprezinţi un interes de partid faţă de care pe noi ne doare, la modul cel mai sincer, drept în fund! Politicul amestecat în treburile şi în viaţa localităţilor altfel decât trebuie şi e necesar, sunt cancere, la propriu, pentru orice evoluţie, pentru orice salt sau speranţă! Din păcate, aici s-a ajuns! Cu toţii greşim, fiecare am făcut şi facem încă, nefăcute, iar oamenii acestui judeţ au dovedit de cele mai multe ori răbdare, înţelegere şi au iertat. Nu despre asta e vorba, şi nu mai mimaţi uimiri stelare, atunci când vă rugăm să ne spuneţi, sau să le spuneţi oamenilor mai precis, “de ce”, sau care sunt motivele pentru care, ceva în interesul urbei s-a dus naibii pentru că tu, consilier local sau consilier judeţean, funcţionar, director sau şef, ai spus da, ai spus nu, sau te-a durut în cot încât nici măcar nu ţi-ai dat cu părerea. Vrem doar să vă spunem, iar eu îndrăznesc să vorbesc în numele multor cetăţeni din acest judeţ: nu mai mizaţi pe pe “miracolele” din campanile electorale!

Aceste alegeri vin pe un fond extrem de iritat şi plin de sictir din partea alegătorilor. Există riscul totodată ca, în valul de sictir să cadă victime și cei buni, de care avem nevoie și care, așa cum pot și știu, fac ceva. Nu e vorba de o tabără politică anume, peste tot sunt și buni dar și unii care trebuie să plece. Dezamăgirea s-a întins ca o buruiană peste orașe și comune. Abia dacă mai crede câte un bătrân de la sate, ce spuneţi! În rest, nu mai crede nimeni nimic, nu gustă nimeni nimic, asta ca să nu tăiţi în continuare în vreun marasm eronat. Mizaţi pe o urgentă schimbare în comportament, atitudine, curaj, mizaţi pe asumare, inclusiv a greşelii şi a vinei, pe devotament faţă de funcţie şi mai ales faţă de oameni. Sălăjenii nu-i mai iubesc nici pe politicieni dar nici pe cei care nu sunt ploiticieni dar fac politică şi când stau pe budă! Ce ziceţi de asta? Greu de crezut, ştiu. De ce? Pentru că, rând pe rând, ei au format un ghiveci greţos, din politică şi interesul paridului (partid care oricum, în caz de ceva nasol, oricum nu dă doi bani pe ei) şi funcţiile pe care le deţin şi care trebuie să fie apolitice, condimentat cu interese proprii, grupări şi grupuri, răzbunări, lovituri pe la spate, şi multe alte metode care au subminat şi şubrezit încrederea cetăţeanului în cel care îl conduce.

Nu mai mizaţi pe minuni electorale, venite în al doisprezecelea ceas, pentru că, în ritmul acesta şi în felul acesta, sunteţi cu toţii fiii ploii într-un viitor nu foarte îndepărtat. Lumea va trece pe lângă voi, fluierând şi spunând, în cel mai bun caz, “nu, mulţumesc!”.