Superficialitatea – boala vremurilor noastre

Încet și sigur am început să ne obișnuim cu superficialitatea. Deși nu ne place trebuie să recunoaștem acest lucru. Superficialitatea e o boală națională și de aceea nu progresăm! Se vede, nu! În popor circulă o vorbă, valabilă pentru cei care nu reușesc să finalizeze un lucru până la capăt – “treabă de mântuială”. Tendința unei persoane care acționează superficial este aceea de a găsi vinovați, de a da vina mereu pe altceva sau altcineva. De fapt, omul superficial încearcă să fugă de adevăr. La fel fac și eu, încercând în permanență să mă adaptez la societatea în care trăiesc. Încerc să nu mai observ atâtea, să nu mai bag în seamă pentru că îmi fac rău. Superficialitatea a devenit mai nou un stil de viaţă ce se intersectează din plin cu prezentul, o boală a societății contemporane care rezultă şi din faptul că omul doreşte să câştige mult cu efort puţin, să reuşească repede. Îmi reproșez adesea că fac mai multe lucruri în același timp și că nu îl fac pe niciunul bine sau că urmăresc rezultatul fără să pun prea mare preț pe proces. Și apoi stau și mă întreb cum ar fi dacă nu aș mai trata unele lucruri cu superficialitate. Ce bine ar fi dacă nu am mai trata în general multe lucruri cu superficialitate, doar de dragul de a fi făcute. Necunoscându-se pe sine, căci nu are vreme şi nici curajul de a o face, necunoscând bine lumea în care trăieşte, căci nu-şi cunoaşte istoria şi nici cultura din care face parte, omului nu-i rămâne decât să trăiască în superficialitate şi mediocritate. Trăieşte undeva pe la mijloc. Superficialitatea ne învăluie, ne amăgeşte şi ne încolţeşte. Fiecare dintre noi, am primit în dar, cel mai mare dar, Viața! Suntem conștienți de asta? Apreciem asta? Când Dalai Lama a fost întrebat ce-l surprinde cel mai mult la umanitate, el a răspuns: ”Omul! Deoarece el își sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi își sacrifică banii pentru a recupera sănătatea. Apoi este nerăbdător să vină viitorul încât nu trăiește prezentul; rezultatul fiind că nu trăiește nici în prezent nici în viitor; trăiește ca și cum niciodată nu o să moară, și apoi moare fără să trăiască cu adevărat”. Poate, după ce vom citi spusele sale, nu vom rămâne indiferenți, cu noi înșine, cu viața noastră….