Suntem pregătiți?

Daniel Săuca

De marele praznic al centenarului Marii Uniri (din 2018). Cu siguranță, nu. Nici cu un proiect (proiecte) național sănătos, nici cu un altul regional (să fiu scutit de experimentele cu iz politicianist). Și nici județele nu se simt mai bine. În Sălaj – locul ce a dat cel puțin doi făuritori ai Marii Uniri, Iuliu Maniu și George Pop de Băsești, primul și acum fără mormânt (nu e totuși prilej de rușine națională?) – merită să construim un asemenea proiect și să ne ținem de el. Măcar noi. În liniște, fără zarvă.
Dar, până atunci, să apăsăm și noi pe constatarea mai veche că infrastructura, sănătatea și cultura (educația) par a fi domeniile de interes și pentru Sălajul de peste 20 de ani. Mulți poate vor replica că domeniul economic e cel mai important. Cu siguranță în vremurile prezente și viitoare. Însă mediul economic privat merită lăsat în pace, încurajat să se dezvolte, cum se spune, să producă plus valoare, locuri de muncă, taxe și impozite la bugete, implicare socială etc. Așadar, statul (ce cuvânt magic!) ar merita să investească în infrastructură, în sănătate și în cultură (educație). Numai că nu prea face acest lucru consistent. Ori nu se vede. Evident, poți observa că într-un loc sau altul s-au produs schimbări, că multe drumuri chiar arată bine ș.a. Dar întreb: există un proiect național simplu, direct, pe o coală A4, care să spună că în următorii 20 de ani prioritățile de acțiune și intervenție sunt infrastructura, sănătatea și cultura (educația)? Sau agricultura. Ori transporturile. Nu știu să existe așa ceva. Avem tot felul de povești sub forma unor „master-planuri” sau „strategii și politici europene de dezvoltare durabilă”, mix-uri, verze a la Bruxelles pe care va trebui (cam ăsta-i cuvântul!) să le punem în aplicare. Și văd că facem ce facem și nu prea avem chef sau nu știm să le punem în aplicare. Altfel, printre lucrurile de care m-am săturat: dojeaneala continuă că noi suntem de vină! Sau numai noi suntem de vină! Chiar așa o fi?
Oare nu merită să avem proiecte naționale, în afară de cele probabil „europene”? Eu zic că merită. Și în Sălaj, fiecare la ce ne pricepem mai bine, merită să construim, amenințați sau nu de tot felul de pericole instituționale, politice ori emoționale. Vă mai întreb: suntem pregătiți de marele praznic al centenarului Marii Uniri? Să nu-mi spuneți că suntem pregătiți cu sfada continuă, aruncatul vinii și cu echilibristica veche, de a ne preda inamicului (marii puteri) și a de cârcoti apoi despre regulile impuse.