Strângeți cureaua!

Mă irită teribil câteva sintagame pe care le aud tot mai des în ultima perioadă. Una destul de împământenită pe aici, pe la noi, este „strângeți cureaua!”. Am tot auzit-o în ultima vreme sub diferite forme, dar atunci când este adresată celor neputincioși, celor în vârstă, mă irită teribil. Și culmea, cei care o transmit zilnic, fie la televizor la buletinele de știri, fie la radio sau virtual, nu par să știe ce înseamnă cu adevărat „a strânge cureaua”. Mă tot întreb și eu, cum se pot da lecții de viață, de moralitate, de etică sau de economie, când puterea exemplului nu există? Și cum poți să transmiți zilnic oamenilor care și-au pus speranța în tine că trebuie să facă la nesfârșit economii. A face economie e un lucru bun, dar economiile se fac atunci când ai de unde să faci, atunci când poți. Mă uit la vârstinicii din jurul meu, la cei pe care-i cunosc, în special la cei din familie. De când îi știu și mă știu au făcut economie. În comunism au răbdat frig, au stat la cozi infernale pentru a avea ce pune pe masă. Acum tot la fel. Pe mine mă „minunează” felul în care știu să facă economie. Unii chiar strâng cureaua la maximum, până la ultima gaură și culmea taxele și impozitele lor sunt plătite la zi, iar stomacul lor e lipit de spate. Nu vor să fie sau să rămână datori. E trist, dureros și frustrant că sintagma „a strânge cureaua” nu este valabilă pentru toată lumea. În timp ce unii o strâng sau chiar renunță la ea pentru că nu-i mai văd rostul, alții o schimbă. De ce? Nu-i mai cuprinde. Și mereu există țapi ispășitori. Înainte a fost pandemia, acum e războiul. Ce urmează vom vedea. În orice caz, până va fi bine „strângeți cureaua!”, fiecare cum puteți, cum știți sau cum v-ați obișnuit.