Sport de performanţă vs. sport de masă

Ca în fiecare început de an, aprobarea bugetului pentru echipele etalon, nu doar din Sălaj, naşte controverse. Finanţările venite din mediul privat sunt tot mai puţine, iar în aceste condiţii, pentru a nu ajunge la desfiinţarea echipelor şi a competiţiilor naţionale, autorităţile locale şi judeţene se văd nevoite să aloce mai mulţi bani cluburilor de seniori, în special celor de fotbal, handbal, volei şi baschet, practic cele mai mediatizate competiţii din România şi cu cel mai mare număr de spectatori. Întotodeauna, părerile privind finanţarea sportului de performanţă, chiar şi la nivel de municipiu şi judeţ, vor fi împărţite, iar unii, inconştienţi probabil, vor spune că nu ar fi deranjaţi nici dacă Zalăul şi Sălajul ar rămâne fără cele trei echipe etalon. Cu siguranţă, aceşti oameni nu au fost la niciun meci de handbal în care zălăuanii au umplut Sala Sporturilor (ultimul de acest gen a fost chiar cel cu echipa din Craiova, de miercuri seara). Este adevărat că voleiul nu adună un număr atât de mare de spectatori cum se întâmplă în cazul handbalului, dar cele două echipe din municipiu au făcut şi continuă să facă una dintre cele mai bune propagande oraşului. În mass-media din România se vorbeşte în fiecare săptămână despre Handbal Club Zalău, despre Volei Municipal Zalău, chiar şi despre FC Zalău, care îşi desfăşoară activitatea la un nivel mult mai scăzut decât o fac primele două. Vorbim, cu adevărat, despre sport de performanţă, vorbim despre imaginea unui municipiu, a unui judeţ, despre multe meciuri televizate şi despre modelele, fie ele şi din străinătate, pe care le au copiii noştri atunci când se decid să practice unul dintre cele trei sporturi de echipă.
Întotdeauna, interesul publicului pentru handbal, volei, baschet, mai ales pentru fotbal va fi mult mai mare decât pentru multe alte ramuri sportive din România. Zalăul a organizat şi altfel de competiţii naţionale, nu doar meciuri de volei, handbal şi fotbal, dar, de cel mai multe multe ori, publicul nu a umplut sălile nici măcar pe jumătate.
Ne mândrim şi cu rezultatele obţinute de practicanţii artelor marţiale, de culturişti, de pugilişti, tenismeni şi de atleţi, iar aceştia nu trebuie ignoraţi de autorităţile publice, dar, cu tot respectzul pentru aceştia, între activitatea lor şi al celor trei echipe susţinute din banul public nu există un termen de comparaţie. Înainte de toate, la secţiile mai sus enumerate vorbim, în primul rând, despre sport de masă, pe când, la HC Zalău, la Volei Municipal, chiar şi la FC Zalău discutăm despre sportivi care au depăşit pragul de selecţie şi de iniţiere.
Este clar că sportul de performanţă nu ar putea exista fără cel de masă, dar nici viceversa, fiindcă nu ar mai exista modele pentru copiii şi tinerii care vor să devină, cu adevărat, sportivi.
Înainte să discutăm, însă, despre bugete, ar trebui să conştientizăm faptul că avem o problemă majoră în privinţa educaţiei sportive, mai exact în ceea ce priveşte lipsa acesteia. Sunt foarte mulţi copii care nu mai fac sport la şcoală, cu buna ştiinţă a părinţilor, iar în aceste condiţii este absurd să vorbim despre înscrierea lor într-un club.
Din păcate, sportul, ca multe alte domenii din România, se află într-o vizibilă criză, una din care nu vom putea ieşi fără încurajarea părinţilor, îndemnul profesorilor, reinventarea orelor de sport, schimbarea legislaţiei şi îmbunărăţirea infrasctructurii.