Criza economica a constituit un bun prilej pentru a ne da seama ce fel de popor suntem. Lasandu-i la o parte pe guvernanti, care nu au dovedit in cei aproape doi ani de recesiune, nimic altceva decat ca sunt incompetenti si neputinciosi, nici romanul de rand nu s-a lasat mai prejos si si-a dat si el cu firma in cap, dezvaluindu-si lenea si comoditatea in toata splendoarea lor.
De la instalarea crizei, actorii din mediul privat si-au zburat pe capete lucratorii, astfel ca numarul somerilor a ajuns la cote incredibil de mari. O situatie trista si chiar dramatica pentru unele familii, care s-au trezit ca sunt nevoite sa traiasca numai din ajutorul de somaj, si acela asigurat pe o perioada de cel mult 12 luni. In timp, unele companii au inceput sa dea semne de revenire si au scos pe piata locuri de munca vacante.
Surpriza! Nimeni nu s-a inghesuit. Repetatele tentative ale agentiilor de ocupare a fortei de munca au dat chix. Nici macar teama ca isi vor pierde cele cateva sute de lei reprezentand contravaloarea indemnizatiei de somaj nu i-a impins pe oameni la bursele locurilor de munca. Iar cei care s-au deplasat, totusi, pana la locul actiunii scot cu nonsalanta din buzunar o adeverinta de la medicul de medicina muncii prin care dovedesc, vezi, Doamne!, ca nu sunt apti, pe moment, de munca. Ba ca-i doare spatele, ba ca le curge nasul!
Angajatorii care ajung, practic, sa alerge disperati dupa personal, se declara invinsi de legislatia in vigoare, care le permite romanilor sa stea bine-mersi acasa si sa primeasca ajutoare sociale de la stat. De partea lenesilor au trecut si medicii, care, in schimbul unei mici atentii, isi pun parafa fara ezitare pe certificatul medical. Asa se face ca joburile vacante puse la dispozitia somerilor nu-si gasesc candidati luni de zile. Somerii acuza salariile prea mici, preferand sa profite din plin de sistemul de protectie sociala generos care le permite sa nu faca nimic pe banii statului.
Si absolventii de studii superioare au renuntat sa-si mai caute de lucru in Romania. Intr-adevar, oferta patronilor este infima in raport cu cea pentru studii medii si profesionale, dar nici pe putinele posturi libere existente nu se da vreo batalie. Absolventul de facultate reproseaza ca, intrucat nu are gram de experienta, niciun angajator nu ii va oferi vreo sansa. Asa ca alege sa nu se streseze, sa se bage la un masterat, ca s-o mai lungeasca putin si traieste fara jena pe spinarea parintilor. Si, vorba ceea: doar nu o sa accepte orice slujba, de vreme ce are studii superioare!
