Sindromul Șoșoacă

Daniel Mureşan

Recitalurile Dianei Șoșoacă s-au mutat din Parlamentul României în Parlamentul European. Vitează de felul ei, un amestec de Mihai Viteazu și Ecaterina Teodoroiu, patrioată cu vechi state de plată, și-a început misiunea istorică. După eliminatorile de la București, a ajuns în finala de la Bruxelles. Refuzată de toate grupurile parlamentare ale continentului, această Ioana d’Arc modernă cu veșminte orientale – de parcă se îmbracă de la fabrica de corturi, își face dreptate singură.
Mulți spun, inclusiv politicienii, că ea nu reprezintă România. Da de unde! A fost votată de români, deci reprezintă România. Ce, clovnul de Trump nu a reprezentat americanii cât a fost președinte? Și probabil îi va mai reprezenta. Șoșoacă este rezultatul unei politici catastrofale dusă de cele două partide aflate la putere. S-a format o camarilă de politruci și funcționari la stat plătiți regește, ce-l sfidează pe cetățeanul de rând în orice mod posibil. De aici tot felul de frustrări, ce fac casă bună cu dezinformarea și teoriile conspirației. Bineînțeles, totul la pachet cu celebrul program „România educată”! Într-o societate unde mulți sunt neascultați sau neînțeleși, ralierea la un personaj gen Șoșoacă oferă un sentiment de validare a nemulțumirilor. Ea este văzută ca un fel de „mama răniților”, oferindu-le o voce și o speranță că cineva se luptă pentru ei. Nu contează că spune bazaconii – cineva se luptă pentru ei! Iar binomul aflat la guvernare nu face așa ceva. El luptă pentru binele său, nu pentru binele tuturor. Șoșoacă, Trump, Meloni sau Le Pen sunt exponenții unei societăți polarizate, unde oamenii caută lideri care să le rezolve problemele imediat; s-au săturat de vorbe goale, de promisiuni, de minciuni.
Îmi amintesc de Andrei Pleșu, ce relata o întâlnire cu Petre Țuțea. Era o vară fierbinte și pe marginea patului de spital erau o mulțime de muște ce nu se lăsau alungate. La un moment dat, Țuțea îi spune lui Pleșu consolator: „Lasă-le! N-ai ce le face. Sunt muştele noastre. Muştele patriei. Suntem curul Europei”. Clar, nu e chiar așa, dar maestrul anticipa un comportament românesc scandalos în Europa. Râdem și glumim, dar trăim momente de răscruce pe vechiul continent. Decadența liderilor lumii și puterea dezinformării se află pe culmi nebănuite. Vremea liderilor aleși de elite dintre elite a trecut. Vine vremea haosului!