Șezi blând și suie-te în dealu’ Clujului!

Să fii orb și tot îți dai seama că, teoretic cel puțin, încet, dar sigur, Cluj-Napoca fură Bucureştiului statutul de capitală a României. În ultimii ani, amploarea unor evenimente culturale, sportive și sociale care atrag anual zeci de mii de turişti români și străini, pur și simplu, sfidează ofertele similare propuse de Bucureşti. În ultimele luni, evenimentele de genul TIFF, Untold, Electric Castle, meciurile „naționalelor” de fotbal, handbal, gimnastică, tenis, s-au mutat în inima Ardealului. Apoi, statisticile arată că, lunar, economia judeţului Cluj se apropie de cea a Bucureştiului, astfel că ne așteptăm ca, nu peste mult timp, veniturile vecinilor noștri să le depăşească pe cele ale bucureștenilor și-ale ilfovenilor.
Încercând să aflăm explicații reale la acest fenomen, am concluzionat că, de la aplasarea sa mai aproape de granițele cu vestul, mentalitatea influențată de-a lungul anilor de comunitatea maghiară din zonă, și până la viziunea liderilor politici locali, ceva mai racordată la valorile occidentului, Cluj-Napoca este într-adevăr o alternativă reală la tot ceea ce-ți oferă Capitala. Bașca, majoritatea știrilor „de bine”, din ultima vreme, încep și se termină cu Clujul…
Lăsând la o parte toate explicațiile de mai sus, am putea spune că, la Cluj, mai există o realitate. O realitate politică, un indicator dacă vreți, care ne arată că orașul nu a fost condus niciodată de PSD. Și nu este singurul municipiu din Ardeal căruia i se aplică indicatorul amintit. Nici Brașovul, Sibiul, Baia Mare sau Aradul nu au fost vreodată sub conducerea PSD. După cum se vede, în ultimii ani, toate aceste orașe şi-au depăşit condiţia de centre urbane medii, sortite – la un moment dat – dispariției. Pe de altă parte însă, orașe ca Iaşiul, Suceava, Vasluiul, Craiova, Constanţa și evident Bucureștiul, controlate până în cel mai mic ungher de PSD, par să rămână în urmă. Cam la toate capitolele… Însă, nu cred că a fi ardelean înseamnă, neapărat, că ești mai român decât alții, însă „mai cu bun simț” cred că ești. Iar asta începe să se vadă, să se simtă. Fapt care, până la urmă, începe să facă diferența…
În ceea ce privește „orientarea” Zalăului, am putea spune că este oarecum atipică. Deși a stat doar patru ani sub „regimul” pesedist al primarul Iuliu Nosa, în toți ceilalți ani postrevoluționari, la conducerea Primăriei s-au aflat peuneriști, țărăniști sau liberali. Și culmea face că, uitându-ne peste profilul alegătorului zălăuan (individ format îndeosebi pe „scheletul” țăranului industrializat, adus cu forța „la oraș”), PSD ar fi trebuit să facă legea aici. Deși nu a făcut-o, zălăuanul nu a reușit nici astăzi să își depășească propria condiție de proletar. Asta, probabil, și din cauza faptului că vârfurile au ales să părăsească Zalăul, mâncând pământul. Unii au plecat în străinătate, alții, evident, la… Cluj. Destul de trist, dar adevărat, sălăjenii trăiesc în umbra marelui Cluj. Și, ca să fim cât se poate de realiști, nimeni și nimic nu va putea schimba acest lucru. Nici măcar sentimentul de patriotism local, de care, sincer, încep să mă cam satur de la o campanie electorală, la alta.