Senzațional! Jurnaliștii nu-s mai stresați ca voi!

Daniel Săuca

„Creierele jurnaliştilor prezintă niveluri sub media mondială la testele de monitorizare a funcţiilor cerebrale executive, potrivit unui studiu recent. Din acest motiv, jurnaliştii au abilităţi mai scăzute atunci când trebuie să îşi administreze emoţiile, să îşi suprime predilecţiile spre anumite domenii, să rezolve probleme complexe, să alterneze sarcinile de lucru şi să beneficieze de o gândire creativă şi flexibilă, informează uk.businessinsider.com”, citat/ă de News.ro. În traducere (nu prea) liberă, ziariștii nu ar avea gândire creativă și flexibilă (poftim? nici dacă scriu editoriale sau reportaje?), le dau cu flit șefilor (și nu-i normal?), dacă îs buni pă sport nu scriu și dă politică (asta e, nu tătă lumé e Cartianu), nu pot face analogii și nici tabla înmulțirii, nu pot și să scrie și să vorbească în același timp (cu cititul e tot mai greu, mai puțin cu copy-paste-ul) și nici nu pot să-și țină în frâu flegmele (cum pot, de pildă, destui internauți). Normal, e vorba de nu știu ce studiu (puteți vedea știrea completă pe site-ul sursei citate), studiu care ar fi vrut să răspundă la metafizica de-a dreptul întrebare, dacă urmașii lui Pulitzer (îi cam de-a nost, din Macău) pot sau nu să facă față stresului. „Știrea” zice în continuare că „creierele jurnaliştilor operează la un nivel mai scăzut decât media populaţiei generale, în special din cauza deshidratării şi a tendinţei lor de a se autotrata – cu alcool, cafea şi alimente bogate în zahăr”. Cu toate astea, ziariștii ar fi tari la „Abstractizare – abilitatea de a lucra mai degrabă cu idei decât cu evenimente” (ziariștii de știri?) și la „Marcarea valorii – abilitatea de a asocia valori unor repere senzoriale diferite, de a stabili dacă un lucru este o prioritate sau are un înţeles”(?). Dacă vă mai interesează materialul și nu ați mutat pe un alt canal, scuze, dacă nu ați trecut la un alt editorial (la Viorel Varga, că alții nu suntem astăzi de serviciu pe UM Sălaj), studiul menționat (citat de ăia indicați mai sus) zice că „în comparaţie cu bancherii, comercianţii şi agenţii de vânzări, jurnaliştii au arătat că le este mai uşor să lucreze sub presiune” (interesant, bancherii sunt stresați?) și că „elementele care fac din jurnalism o profesie stresantă sunt termenele-limită, răspunderea în faţa publicului, imprevizibilitatea şi cantitatea mare de muncă, expunerea la atenţia publică, repercusiunile pe reţelele de socializare şi salariile mici” (asta cu salariile mici o cred, pă la noi). Concluzia studiului indicat e chiar interesantă, o noutate incredibilă: „rezultatele au arătat totuşi că, în medie, jurnaliştii nu sunt expuşi în faţa unui stres mai mare în comparaţie cu media populaţiei. Testele sangvine demonstrează că nivelurile lor de cortizol – cunoscut şi sub numele «hormonul stresului» – se încadrează în mare parte în limite normale”. No, îi clar: ori ziariștii îs niște oameni normali, nu prea stresați, numa așé, on pic, or îs niște James Bonzi informaționali (că tăt nu s-o dat drumul la informatorii/infiltrații dân sistem, și nici nu se va da degrabă), o combinație, la noi, între maneliștii-tabloizi și urmașii securiștilor pe stil nou. Io cred totuși că gazetarii, mai ales cei sălăjeni, îs niște oameni normali, nu prea stresați. Dacă nu sunteți de acord, nu aveți decât să contestați concluziile studiului citat. Pe mine mă contestați degeaba. Nu mai îs de mult ziarist.