Șefu’, fă-te că lucrezi!

Campania electorală, începută oricum ilegal și mincinos peste tot, evident și în Sălaj, scoate la iveală fapte și atitudini demne de tot disprețul. Sub pretextul înfăptuirii unor lucruri magistrale, banale, de fapt, până în măduva oaselor, niște gesturi obligatorii care sunt oricum o îndatorire scrisă în fișa postului celor care le trâmbițează sub forma unor fapte eroice, politicienii noștri au ajuns să se laude într-un asemenea hal încât literalmente te apucă sila. Fie că plombează niște gropi, vopsesc un gard prin vreo comună, montează un tobogan, mai îngroapă 10 metri de țeavă sau votează, vezi Doamne, prin Parlament, pentru bunăstarea noastră, cei care ne conduc – primari, parlamentari, directori de instituții etc., se laudă în gura mare erijându-se în adevărați Dumnezei pe Pământ, făpturi fără de care planeta noastră ar rămâne fără buric. Nici nu știu ce să fac, să râd, să plâng, să mă revolt, să rămân inert, pentru că nu-i așa, “oricum nu se schimbă nimic”?

Ultima mostră de lăudăroșenie găunoasă, plătită evident și îmbrâncită repejor, caldă, în spațiul public, este aceea prin care un parlamentar ne surâde într-o fotografie, cu mâna ridicată, gen “fă-te că lucrezi”, mesaj prin care suntem adunați în careu și, după ce primim anunțul de partid “ascultă comanda la mine!”, suntem anunțați că domnul a revenit la gânduri mai bune și a votat pentru creșterea alocațiilor. Așa ceva…

Bine, nu mai subliniem că, dacă vreodată vine un război împotriva senatorilor și deputaților cu activitate vizibilă, al nostru moare nevinovat; totuși, cum să te lauzi cu așa ceva? Ce ai înfăptuit, unde e meritul tău sau ce ar trebui să facem, să îți mulțumim, să îți trimitem buchete de flori pentru că, într-un puseu de generozitate “ai revenit la gânduri mai bune” și ai votat și dumneata o chestiune care oricum, chiar și așa cum e acum, mărită, este de Cascadorii Râsului, ca sumă? Am devenit anosmici, pur și simplu nasurile noastre nu mai funcționează de vreme ce același rahat ne este pus mereu sub nas iar noi nu îl mai simțim.

Peste tot pe unde te uiți în spațiul online vezi lauda asta răscrăcănată prin toate postările. Am asfaltat un drum, am reparat o băncuță, am plantat zece mușcate. Cu asta se laudă aleșii noștri, cei de acasă, iar cei de la București cu ceea ce știți. Cu nimic. O echipă de bărbătoci trimiși, ca la răzbel, în Parlament, le-am făcut valizele și le-am fluturat batistele,  atunci când au plecat. Ei s-au dus, noi ne-am tras mucii și ne-am întors la viața noastră urâțită de cei aflați la putere înaintea lor, de aici, din Sălajul acesta frumos doar în cărțile de istorie sau în curtea bunicilor de pe la țară.

Ne-am întors și plini de speranțe și iluzii, am privit pe unde am putut să privim astfel încât să vedem dacă trimișii noștri fac ceva pentru județul ăsta care, fără nicio exagerare, a depășit ca grad de catastrofă județe precum Tulcea, Giurgiu și Teleorman. Proiecte începute sau promise încă de pe vremea altor făcători de nimic, din fosta administrație, zac în același stadiu puse la dospit de către cei de astăzi, în funcții, care fac același nimic dar pe salarii triple. Ce să vă amintesc, așa, fugitiv?

Proiectul privind reabilitarea Cinematografului Scala? Planetariul? Bazin olimpic și Sala Polivalenta? Platoul de marmură? Zona Metropolitană? Șoseaua de Centură? Zona de agrement pentru Zilele Zalăului, promisă la Aghireș? Stadion nou? Alte obiective promise și răspromise și de care nu a mai auzit nici naiba? Ei bine, pentru toate aceste lucruri rămase aceleași veșnice minciuni gogonate, vom merge în curând la vot. Nu mai avem nimic, iar dacă nu vom reuși să ne trezim, deși nu văd cum și prin ce metodă pentru că literalmente nu avem ce să alegem, este mai mult decât clar că asta ne este soarta și ăsta ne este viitorul. Viitor pe care astăzi trebuie să-l construim. Da, ei se pregătesc frenetic, și toată lumea vede asta. Aceleași minciuni penibile, grețoase, aceleași gesturi ample, aceleași figuri rânjite pe afișele fotoșopate, aceeași mizerie generală începută, din nou, mai devreme decât prevede legea. Și aceiași oameni peste tot, oameni în mâinile cărora ne punem, în cea mai crasă inconștiență, viitorul, atât cât mai este din el, cât mai ales pe cel al copiilor noștri care fug deja unde văd cu ochii pentru că, “ –What the fu*k, ce faci, mamă, ce faci, tată? Unde ne aruncați?”

Da, vă aruncăm și pe voi, cu tot cu viitor, la gunoi, dragii noștri copii, pentru că nu suntem în stare de mai mult. Voi sunteți viitorii detentori și cei care veți suporta aceleași consecințe nefaste, aceleași nenorociri, greutăți, nedreptăți cauzate de cei care au fost, sunt și vor fi mereu aceiași veșnic terminatori ai României. Să spunem un bun-venit ferm, tovărășesc, noilor generații de sacrificiu. Călătoria continuă!