Scumpiri. Secetă. Război. Pandemia nu s-a terminat

Daniel Săuca

Sigur nu e cea mai bună perioadă pentru partea asta de lume. Scumpiri. Inflație. Secetă. Război la câțiva kilometri de noi. Iar pandemia nu s-a terminat. Apăsarea e tot mai mare. Destui compatrioți au probleme serioase să-și păstreze echilibrul psihologic, psihic. Tot mai puțini reușesc să fie „pozitivi”. Bolile trupului și ale minții întunecă viețile și așa prăfuite în țara unde aproape totul nu e luat în serios. Comunicarea în spațiul public nu e viciată doar de problemele de mai sus, ci și de, sau mai ales de cei care sunt de-o parte sau alta a războiului. Și nu e numai războiul din Ucraina. Echilibrul aproape că nu mai există. Extremismele de tot felul își arată colții, și nu doar în spațiul online. Am auzit destul de des în ultima vreme zicerea că cea mai bună soluție pentru a depăși apăsarea, de pildă, a războiului, e să nu te uiți nici măcar la știri. Nu cred că e cea mai bună soluție. Probabil e foarte greu să rămâi lucid în „vremurile sfârșitului” dar nu imposibil. Reamintesc aici „soluția” lui Winston Churchill din excepționalul „Jurnal al fericirii” al lui N. Steinhardt: „în prezența tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta”; „Cu cât îţi merge mai rău, cu cât sunt greutăţile mai imense, cu cât eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cât nu mai întrevezi vreo nădejde probabilistică şi raţională, cu cât cenuşiul, întunerecul şi vîscosul se intensifică, se puhăvesc şi se încolăcesc mai inextricabil, cu cât pericolul te sfruntează mai direct, cu atât eşti mai dornic de luptă şi cunoşti un simţământ (crescând) de inexplicabilă şi covârşitoare euforie”. Nici această soluție nu poate fi abordată în masă. Dar e preferabilă – fie doar și ca ideal – ipocriziei, delăsării, minciunii, lașității, neimplicării. Sigur nu e cea mai bună perioadă pentru partea asta de lume. Scumpiri. Inflație. Secetă. Război la câțiva kilometri de noi. Iar pandemia nu s-a terminat. Apăsarea e tot mai mare. Poate că apelul la gândire, la rațiune e cea mai simplă cale de ieșire din stările tot mai apăsătoare.