Exit poll-urile realizate în ziua votului confirmă deplasarea masivă a electoratului către stânga. O fi aceasta reacţia negativă faţă de maniera distantă şi politicile de austeritate promovate de Boc sau o fi efectul de recul al popularităţii scăzute a preşedintelui? Fenomenul poate fi pus, oare, pe seama diferenţei calitative a candidaţilor celor două forţe principale, a numărului de penali, a celor care au acumulat averi imense din relaţia cu statul, a celor care au furat sau au luat numele Domnului în deşert? Să fi fost măsurile luate de USL în cele şapte luni de guvernare şi programele propuse pentru următoarea perioadă fundamentul deciziei votanţilor? Discutabil. Multe din aceste teme au fost abordate în perioada premergătoare alegerilor şi, sunt convins, sociologii le vor întoarce pe toate părţile încă o bună bucată de vreme. Ne aflăm la un nou moment care va influenţa puternic evoluţia viitoare a României. În bine sau în rău! Anunţarea rezultatelor oficiale de către BEC, validarea parlamentarilor şi alegerea structurilor de conducere ale celor două camere ale parlamentului ar putea constitui o etapă fără prea mari incidente. Nu însă fără tensiuni şi surprize. Legea electorală a aruncat peste bord destule piese grele (special din ARD), iar incertitudinile în desemnarea primului ministru şi formarea guvernului vor creşte concurenţa pentru ocuparea unor posturi călduţe în structurile parlamentare. După această etapă, urmează câteva extrem de dificile în care vor evolua mai multe instituţii naţionale (Parlamentul, Preşedenţia, Curtea Constituţională) şi internaţionale (UE, FMI, BERD, etc). Am indentificat patru etape importante: 1- Desemnarea premierului, validarea guvernului şi a programului de guvernare; 2- Măsuri imediate şi pe termen scurt (bugetul pe 2013, reevaluarea surselor finanţării deficitului-inclusiv rambursări externe); 3- Finalizarea pregătirilor pentru negocierea programelor europene 2014-2020; 4- Obţinerea (prin negociere cu partenerii europeni) certitudinii în problema Schengen. Validarea guvernui şi a programului de guvernare este la discreţia totală a majorităţii. După săgeţile din ultima parte a campaniei electorale, cea mai tensionată etapă pare a fi desemnarea primului ministru de către preşedinte şi numirea prin decret prezidenţial a membrilor cabinetului. Desemnarea premierului este nodul Gordian care (probabil ca şi-n istorie) va fi tăiat şi nu desfăcut cu inteligenţă. Sau cine ştie! Am schiţat trei variante pe care le-ar avea preşedintele: V1- Desemnarea unui USL-ist, altul decât Ponta, care va renunţa la mandat înainte de votul din parlament. Ar fi un eşec pentru Băsescu, care va fi constrâns să-l desemneze pe Ponta pentru formarea guvernului; V2- Desemnarea unui USL-ist (idem V1) care să ajungă-n parlament pentru validare. Dacă guvernul nu este validat, în mutarea următoare, poate fi desemnat orice candidat al cărui program şi echipă va fi acceptată (teoretic) de către parlamentul presat cu dizolvarea. Probabil din PNL, în perspectiva unei majorităţi de dreapta; V3- După o discuţie- angajament privind parcursul geostrategic al României, dar şi a caliăţii listei guvernului, Preşedintele îl desemnează pe Ponta să formeze guvernul. Această variantă este poate cea naturală, şi înseamnă angajarea/nominalizarea USL (şi a lui Ponta) ca factor totalmente responsabil pentru o perioadă extrem de dificilă. Guvernarea se poate transforma în cartoful fierbinte care până în mai-iunie să fie încins rău. Având în vedere scorul covârşitor obţinut de USL (55-62% din voturi) probabil că din prima încercare vom avea un guvern. Nu am fost noi prea cuminţi şi…harnici, însă o scrisoare către Moş Crăciun, ca să ne trimită un guvern dedicat problemelor grele cu care ne confruntăm, nu ar strica.-Moşule, un guvern serios, atâta ne dorim şi noi de sărbători!
Alexandru Lapusan
