Săptămâna de lucru de șase zile?

Daniel Săuca

„În timp ce companiile din țările din întreaga lume cochetează cu ideea de a implementa săptămâna de lucru mai scurtă, Grecia a introdus o săptămână de lucru de 48 de ore, față de cea de 40 de ore. Măsura, descrisă de sindicate ca fiind «barbară», a intrat în vigoare luni” (digi24.ro). Am prins, în alte vremuri, săptămâna de lucru, și de școală, de luni până sâmbătă. Am scăpat de povestea asta „comunistă” și am ajuns la săptămâna de lucru de patru zile. Ne-am obișnuit cu week-end-ul de trei zile, cu vacanțele, cu zilele libere, cu „punțile”, cu sărbătorile, laice sau religioase, ne-am obișnuit cu binele. Și nu vorbesc doar de bugetari. În mediul privat lucrurile ar sta altfel, dar, nu în puține cazuri, sfârșitul de săptămână de două, hai trei zile e „sfânt”, mai ales dacă nu sunt plătite rezonabil orele suplimentare sau cele de sâmbătă și duminică. Firește, nu putem generaliza, sunt situații, și situații. Una ar trebui să fie situația angajaților din unitățile de „foc continuu” (spitale, poliție etc.), alta a profesorilor, de pildă. Una ar fi în mediul privat competitiv, altceva în sectorul de servicii. Oricum, e foarte puțin probabil să se „implementeze” în România săptămâna de lucru de șase zile. Cum spuneam, ne-am obișnuit cu binele, chiar dacă mulți dintre noi lucrează pe salariul minim pe economie. Contează și calitatea vieții, cum se spune, și timpul (tot) mai liber. Poate și zicerea, nu lipsită de importanță: „dacă ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”. Pe de altă parte, să subliniem și noi că, oficial, măsura din Grecia a fost luată din cauza scăderii populației și a lipsei de lucrători calificați. Cam asta e situația și la noi. Se va schimba ceva, esențial?