Şandrama curat constituţională

Cornel Codiţă

Vă era dor de circ? Iaca-n târg menajerie! Nu-i „Globus”, nu-i „Medrano”, e „circul de stat”. În rolul principal, Curtea Constituţională a României. N-avem decât să ne indignăm, să ţipăm, să facem tărăboi, să ne plângem singuri de milă ori, după istoricul obicei al boiernaşilor locali, să ne jeluim pe la care porţi ale străinătăţii ni se par mai înalte. Un singur lucru nu avem dreptul: să ne mirăm. Păi, cum să te miri de ceea ce sunt în stare „telecomandaţii” de prin instituţiile statului, când ştim cu toţii că sunt legaţi cu mii de fire şi aţe de mâinile „artistului mânuitor”. Câmpul tactic e câmp tactic frăţioare! Nu-i de joacă! Iar, unde-i ordin, nu încape tocmeală. Cum să te mai miri că instituţiile din care este încropit statul pot orice, dacă aşa vrea stăpânul, câtă vreme ştii să citeşti şi înţelegi slovele, măcar atât cât să desluşeşti legile prin care au luat naştere, prin care dincolo de structură şi funcţii le-a fost alocat un spaţiu necuprins de „aberaţie instituţională”, netaxabilă şi neatacabilă din nici un unghi juridic sau administrativ. Cum să te miri că dai de găuri în caşcaval, când ştii din capul locului că ele au fost prevăzute acolo din proiect, unele cu bună ştiinţă, altele din neglijenţă şi încă altele din prostie crasă, lipsă de judecată sau judecată pe sponci, alăturea cu drumul? Începând cu Constituţia şi terminând cu legile care dau existenţă, formă şi funcţii instituţiilor sale, statul numit România este o mârţoagă muribundă de care trag toţi, în toate părţile. Fân în iesle şi apă-n troacă, însă, nimeni. Politica la noi, cea care se foloseşte de aceste instrumente mai ales în scopuri represive şi pentru acoperirea abuzurilor de tot felul, nu numai că nu se îngrijeşte de menţinerea în ordine şi bună stare a instituţiilor, a celor mai importante măcar, dimpotrivă, asemenea unui copil răzgâiat şi nătâng, face tot ceea ce-i stă în putere să le strice, să le rupă. să le facă bucăţi. Este exact ceea ce s-a întâmplat acum, cu zisa Curte Constituţională, transformată de azi pe mâine, ca la un semn, din senin, în instrument politic tip „mătură şi făraş”, cu scopul de a „curăţa” tarlaua electorală de un „catindat” care încurcă. Faptul că totul este o încropeală de ultim moment este de o evidenţă care îţi scoate ochii. Dacă avea cineva, pe fond, „o problemă şoşoacă”, dacă personajul era un obstacol periculos, buturuga mică în stare să răstoarne carul mare, atunci eliminarea ei era pregătită din timp şi realizată mult înainte ca „titulara” să fi ajuns pe vreo foaie electorală oficială. Mijloace la îndemână, slavă domnului. Toate instituţiile de forţă sunt în mâna guvernării „PSDNL”. Cei rămaşi pe dinafară (USR, AUR) sunt simpli spectatori şi nu-i întreabă nimeni dacă vor sau nu vor un anume nume pe lista de candidaţi prezidenţiali. Decurge de aici, simplu, că impulsul „şoşoacă aut” a venit în ultimul moment şi, mai ales, că trebuia finalizat instantaneu. Au recurs, prin urmare, la prima instituţie aflată acum pe traiectul alegerilor: Curtea Constituţională. Are şi ea ceva de spus la acreditarea oficială a candidaturilor, nu? Are! Atunci să-i pună Curtea Constituţională piedică! Ce contează că sus zisa curte nu are nici un fel de competenţă de judecată „subiectivă”, de evaluare şi acreditare a persoanelor ce urmează a candida? Cui, ce-i mai pasă de „subtilităţi” din astea, bune doar pentru gură cască? Desigur, cetăţeanul nostru cel de toate zilele încă îşi mai aduce aminte de celelalte „boacăne”, mai mari sau mai mici, ale Curţii Constituţionale, cum ar fi validarea pe timp de noapte a rezultatelor unui referendum pentru demiterea Preşedintelui României sau emiterea unor judecăţi contrare în speţe de acelaşi tip. Dar cui îi pasă şi cine stă să se uite la ce face Curtea Constituţională? Face şi ea ce poate, ce o duce mintea şi mai ales ce „i se cere”. Iar când i se cere, cu sau fără minte, nu crâcneşte!
Oamenii, ici şi colo, se întreabă: ce consecinţe va avea recenta „năzbâtie” a Curţii Constituţionale? Ciolacu ne lasă să credem că, din fotoliul de la Cotroceni, ar fi dispus să o supună unei radicale „reconstrucţii”. Noi nu îl credem pe cuvânt, că nu are. Nu are şi nici nu va avea puterea să schimbe ceva din actualul sistem. Unul în care „găurile” contează, sunt mai importante şi mai de folos politicii şi oamenilor ei, decât conţinutul care formează „plinul”. Alţii zic că, dacă a fost posibil acum, cu Şoşoacă, atunci va fi posibil oricând pe viitor, cu oricine şi de oricâte ori „vrea muşchii lor”. Adevăr grăiesc vouă, căci aceştia sunt cu dreptatea! Aşa cum umblă ea pe la noi: şchioapă, chioară şi cu capul spart!
Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa.
www.bursa.ro