Una din cele mai auzite urari in perioada sarbatorilor de iarna vorbeste de Sanatate, care este musai alaturata norocului si belsugului. Daca este sa reducem totul la piramida nevoilor, nu ar lipsi mult pentru a putea pune semnul egalitatii intre cele trei notiuni, stiut fiind din start ca sanatatea se masoara in aur de 24 de carate.
La cum se misca lucrurile in sistemul sanitar, este limpede ca si pentru autoritati sanatatea este cuantificata in galbeni, in parai, in gologani care trebuie dati din bugetul de stat pentru a sustine un domeniu unde, in ultimii ani, s-a intins o pacla cu care cei din Guvern lupta precum lupta Don Quihote cu morile de vant. Se pompeaza bani, dar cu pipeta, intrucat oricat ai intoarce si ai suci situatia, Sanatatea pare o gaura neagra cand vine vorba de necesitati financiare. Inca suntem deficitari la capitolul spitale performante, la medicamente, la dotari, ca sa nu mai amintim de deficitul de medici si asistenti medicali. In aceste conditii, milioanele Guvernului sunt apa de ploaie, dovedindu-se doar picaturi care nu pot improspata lucruri vestede. De altfel, de alocari mai consistente nici nu poate fi vorba, cand toata reforma cu care este impuns in coaste sistemul sanitar incepe si se termina cu taieri si reduceri. Imi aduce aminte de fabula cu bucata de branza pe care un personaj jude vroia sa o imparta in jumatati egale prin muscaturi: o muscatura din jumatatea asta, o muscatura din jumatatea ailalta si tot asa, pana din cascaval au ramas doua amarate de resturi, dar potrivit de egale. Cam asa musca si guvernantii, usor de aici, usor de dincolo, vrand sa potriveasca la fix (dupa normele europene) un sistem diluat si subtiat ca hartia de pergament.
Ce le ramane bolnavilor? Sa se bazeze intru totul pe cadrele medicale, pe profesionalismul lor si pe devotamentul cu care acestia isi practica meseria? Cum? Cand salariile acestora sunt de-a rasul, plansul, incat mii de medici si asistenti romani isi iau campii si pleaca sa-i ingrijeasca pe straini, lucrand tot in Sanatate sau la frecat podeaua, ca doar si asta este o munca mai bine platita decat joburile din spitalele noastre? Ce le ramane? Sa unga cu plicul usile care trebuie, mainile de chirurg, bunavoita asistentilor si a infirmierilor? Cum? Cand veniturile sunt asa cum sunt, traiul greu, remuneratia mica? Poate prin Abracadabra, printr-un hocus pocus preparatus. Iar de nu, mai avem o varianta: ne intoarcem victoriosi la moasa comunala si la doftoroaia satului si speram. Ca doar speranta moare ultima.
