Sălaj, de bine sau de rău?

Se apropie campania electorală, anul viitor sunt mai multe rânduri de alegeri, știm asta. Lăsând la o parte alegerile, există orașe și comune în Sălaj unde lucrurile încep să se miște. Văd tot mai multe sate cu drumuri asfaltate, cu rețele de canalizare, cu cămine culturale refăcute, modernizate, cu rețele de apă, văd orașe în care lucrurile au început să se schimbe în bine. Am văzut piața nouă din Șimleu. Am rămas impresionat? Da, mi-a plăcut, recunosc, mi-a plăcut mult și îmi doresc să văd tot mai multe investiții de acest gen. Revin la Zalău. Nu sunt orb, văd că sunt lucruri care s-au schimbat, că s-au făcut pași și spre bine. Nu fac politică, urăsc politica, nu fac campanie nimănui, dar sunt anumite lucruri care trebuie spuse. Am văzut și frumoasa școală din Pericei, am văzut cum arată Șamșud, o localitate desprinsă parcă din altă lume, am fost și la Jibou. Nu mi-a venit să cred ce grădiniță frumoasă funcționează în orașul de pe malul Someșului. Am trecut și pe la Ileanda, am fost și la Bănișor, am văzut și Grupul Școlar din Sâg, am poposit și la Șărmășag, n-am cum să nu văd. Vă amintiți cum arătau acum 10 -15 ani drumurile din satele Sălajului, cum arătau școlile și căminele culturale? Vă amintiți sau nu vreți să vă amintiți? Am văzut zeci de sălăjeni care urlau ca disperații că piața din Șimleu nu își avea rostul, că e prea mare, că e prea frumoasă, că Zalăul nu mai are verdeață, că platoul e ca naiba, că Jiboul e pierdut. Hai să vedem cum arătau aceste orașe acum 10 sau 15 ani. Meseria m-a dus în nenumărate spitale din România. Credeți-mă, spitalul din Zalău chiar arată bine. Nu vorbesc despre servicii medicale, ci mă refer la condiții, la cum arată unitatea asta medicală. Vă asigur că n-ați vrea să fiți internați în vreun spital din București. Mai este de făcut în Sălaj? Dumnezeule, mai sunt atâtea de făcut, mai sunt enorm de multe de făcut și de schimbat inclusiv în comportamentul nostru, al sălăjenilor. Îmi doresc să fim mai buni, mai educați, cu o altă mentalitate, nu de alta, dar văd că răutatea începe să domine încet și sigur chiar și micul nostru județ. A început postul. Vorba aia, hai să nu ne mai mâncăm între noi.