România trece, din nou, prin grele încercări. Poporul asistă în aceste zile nu doar la tragedii care par că nu mai iau sfârșit, ci și la conturarea unor perspective care indiferent cum le-ai așeza, cum le-ai pune, nu pot alcătui un tablou optimist. Urmează o săptămână de foc în politica românească, iar noi, cei de pe margine, vom asista din nou la marea porcăială politică atât de specifică acestei țări. Liberalii spun că a fost strâns numărul de semnături pe care și l-au asumat liderii Opoziției pentru depunerea moțiunii de cenzură, un act care se dorește a fi certificatul de deces al PSD. Liderii liberali susțin că au adunat, fizic, 240 de semnături la care s-ar putea adăuga și altele în zilele următoare, ca să fie și o rezervă, știți cum e. Tot pe surse aflăm că sunt inclusiv pesediști care ar fi semnat pentru susținerea moțiunii, lucru care a înfuriat peste măsură conducerea de partid și de stat. Mă rog, puteți considera numărătoarea asta relativă, șeful PNL a avut mereu reprezentare cel puțin ciudată a aritmeticii politice. Nu este, însă, sigur, nici măcar dacă se vrea realmente depunerea acestei moțiuni și nu este cumva doar o simplă trâmbiță menită să facă zgomot și să descurajeze dușmanul, în fapt nefiind clară și definitivă decizia introducerii acestei moțiuni în zilele care urmează.
Au apărut și împăunările, pe toate posturile de televiziune. Se fac estimări prețioase, cu iz decisiv, cam toată suflarea pro-moțiune este convinsă că acest prag decisiv va fi trecut, în sfârșit, după încercări peste tentative, toate eșuate. Toate partidele din Opoziției au semnat moțiunea de cenzură, care ar putea fi depusă la începutul săptămânii viitoare, după toate probabilitățile luni, 30 septembrie. Parlamentari de la PNL, USR, PMP, UDMR, ALDE și Pro România sunt printre semnatarii moțiunii. De asemenea, moțiunea a fost semnată și de parlamentari ai minorităților dar și de parlamentari din Partidul Social Democrat. Cu toate acestea, cum spun bătrânii, știm bine că socoteala de acasă diferă aproape mereu de cea din târg așa că rămâne de văzut dacă parlamentarii Opoziției vor vota la vedere. Oricum, vor semna pentru ei, nu scăpați din vedere același lucru. Nimeni nu semnează pentru voi, românii care priviți. Indiferent despre cine este vorba, ciolanul, craca, funcția, puterea, influența – reprezintă rațiunile cele mai clare pentru care vor semna. În timpul rămas, nu vă gândiți că PSD stă cu mâinile în sân. Tot aceleași surse care merg pe principiul poetic “ascultă, privește și taci” spun că pesediștii au la îndemnă o grămadă de metode, multe dintre ele nu neapărat ortodoxe, prin care încearcă deja să scadă până în jos de limita de catastrofă, numărul de semnături. Va fi bine dacă această moțiune va trece? Foarte greu de spus. Se vehiculează în aceste zile și o listă, evident, parte din ea fantasmagorică, privind compoziția viitorului posibil nou Guvern. Niște nume pe acolo de te apucă dorul de ducă, cu foc pe coadă, de la figuri total necunoscute marelui public, care nu spun și evident, nici pe viitor nu vor spune nimic, până la expirați de tristă amintire care au avut nenumărate ocazii în care au dovedit că sunt specialiști la datul cu bâta în baltă și făcutul de nimic. Judecând după această listă, repet, puțin credibillă în acest moment, noul Guvern va fi cam același dezastru cu actualul, nu sperați și n-aveți teamă. Ceea ce este interesant de studiat este fenomenul tip tsunami pe care această moțiune l-ar putea provoca. Aterizat pe o moștenire – cum altfel? – decât dezastruoasă, noul Guvern va avea suficient timp până la prezidențiale să nu facă nimic, să nu repare nimic, să nu vină, prin miniștri care vor lua locul celor actuali, să demonstreze nimic, astfel încât s-ar putea produce exact efectul invers, cu ținta nr. 1, prezidențialele. Lucru care, sub efectul de bumerang, s-ar putea sparge în capul procentului PNL la alegerile din 10 noiembrie. Cum ar veni, ei o comit, plătește bossul. Este una din probabilități. Pe de altă parte, ar putea veni și efecte benefice – o mulțime de sinecure, nepoți, amante, neveste, gineri și verișori toți din plămădeala pesedistă, își vor fi scoși pe făraș, pentru că așa cum știți, la vremuri noi, oameni noi, adică tot noi, ăia din trecut. Acesta ar putea fi unul dintre efectele bune ale acestei moțiuni, pe lângă altele care, cel puțin teoretic, ar trebui să vină. Dacă va fi așa, este extrem de greu de spus, chiar și dacă luăm în calcul doar finalul acestei moțiuni. Iar dacă finalitatea ne este clară, anume trimiterea acasă a Guvernului-coc, finalul este cât se poate de imprevizibil.
Pentru ca moțiunea să fie adoptată și Guvernul Dăncilă să fie demis este nevoie de 233 de voturi. Pentru cititorii noștri care nu știu cum funcționează acest demers, conform procedurii, moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii. Moțiunea de cenzură se prezintă în ședința comună a celor două Camere în cel mult 5 zile de la data depunerii. Moţiunea se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere. Vom trăi și vom vedea. Nu există nici cea mai mică garanție că reușita acestei moțiuni va duce România pe o cale cât de cât normală, pentru că orice este posibil, mai ales aici, la noi, o țară care a luat-o la vale nu neapărat acum de când e condusă pe trei cărări de PSD, ci de vreo trei decenii, zeci de ani în care la cârma ei s-au perindat toate formațiunile politice și, culmea, aceleași figuri care au demonstrat ceea ce au avut de demonstrat, fiecare pe rând, atunci când ne-au condus. Atâta doar că noi, poporul uituc, vedem doar peste umăr, ultimii doi-trei ani. Pe ceilalți, la fel de răi, la fel de păguboși și de strâmbi, nu-i mai vedem decât atunci când cei care vin (iar) în locul celor de acum, demonstrează ceea ce au demonstrat și atunci. Nu sperați la foarte mult ori la foarte bun. România e lovită pentru încă multe decenii de un blestem al ciclicității impostorilor, a celor care promit și nu fac, a celor care au făcut din minciună o artă, a celor care se prefac apărătorii drepturilor și libertăților voastre până când își văd fundul instalat în scaunul înalt. După aceea, știți bine ce urmează, pentru că așa a fost mereu. Se vor schimba, cu adevărat, lucrurile care ne-au dus la groapă, ca țară, ca popor, ca nație? Sau moțiunea aceasta va schimba doar niște trupuri, niște prezențe pur fizice în Executiv, făcând să nu se întâmple, de fapt, nimic constructiv?
