Să rămânem cu picioarele pe pământ

România a „reînviat” parcă la Campionatul Mondial de Handbal din Danemarca odată cu vitoria din optimi, obţinută în faţa campioanei mondiale, Brazilia. Într-adevăr, fetele noastre au făcut un joc exemplar, au avut o evoluţie demnă de toată lauda, cum ar fi trebuit, poate, să aibă şi în partidele cu Spania, Norvegia şi Rusia. Aceste eşecuri au fost şterse, parcă, cu buretele miercuri seara, după victoria „nebună” în faţa Danemarcei şi a celor 12.000 de suporteri danezi. Naţionala a ajuns în semifinalele unui campionat mondial, iar pentru acest lucru, trebuie să ne înclinăm în faţa fetelor. Merită pe deplin acest lucru. Neagu a fost magnifică. Până şi Messi ar fi invidiat-o dacă ar fi urmărit jocul de miercuri seara. „Tricolorelor” le-a ieşit totul, chiar dacă, noi, cei din faţa televizoarelor, ne-am mâncat unghiile, am strâns din dinţi, am trecut de la extaz la agonie şi invers.
O parte din meritul acestei calificări îl are şi sudezul Tomas Ryde, contestat după cele trei înfrângeri din faza grupelor. Nu vreau să fiu subiectiv, dar, am avut impresia că Ryde s-a simţit după victoria cu Brazilia de parcă ar fi reinventat handbalul în România, iar cei care nu-l plac pe antrenorul Gheorghe Tadici au început să-i facă jocul suedezului. Ce au uitat, probabil, toţi aceştia, este faptul că performanţa lui Ryde este, în acest moment, exact cea pe care Tadici a reuşit-o la Mondialul din 2007 (locul 4 în Franţa), iar până la argintul pe care tehnicianul zălăuan l-a adus în urmă cu zece ani din Rusia, antrenorul suedez mai are nevoie de „dublă” mare, exact ca într-o partidă de table.
După exact opt ani, România a revenit în careul de aşi al Campionatului Mondial cu nişte jucătoare inventate şi reinventate de antrenorii români, nu de străinii care vin, iau o căruţă de bani şi pleacă fără să aibă niciun regret în cazul în care nu-şi îndeplinesc obiectivul trasat. Ryde şi-a îndeplinit obiectivul la acest Campionat Mondial, dar este mult prea exagerat să spui despre el că a reinventat handbalul în România, cum citeam zilele trecute pe unele site-uri de specialitate.
Dacă vrem, totuşi, să vorbim despre o reinventare o handbalului, meritul este pe deplin al fetelor. Da, ele, în frunte cu Neagu, au reinventat miercuri seara handbalul. Ne-au făcut să trăim frumos, ne-au demonstrat că ne-am grăbit atunci când le-am criticat după cele trei înfrângeri din faza grupelor. „Tricolorele”, acele handbaliste descoperite de tehnicienii români, nu de cei străini, ne-au făcut să credem că imposibilul poate deveni posibil. Totuşi, până la îndeplinirea unui astfel de vis, mai e nevoie de un pas uriaş, în faţa unei Norvegii pe care nu am învins-o de mulţi ani.
Rusia lui marelui Trefilov nu s-a calificat în semifinale, nici Danemarca, nici Franţa şi nici Muntenegru, iar Suedia şi Spania sunt deja acasă. Atuul României a fost Cristina Neagu, pe care nicio altă naţională din lume nu o are, iar dacă „Messi” din handbal va prinde şi în această seară o zi la fel de bună, România scrie din nou istorie, după exact zece ani de la argintul mondial adus de Tadici din Rusia.