Daniel Săuca
În 15 februarie 2022 s-au împlinit 20 de ani de la moartea celui care a fost profesorul și poetul Valentin Meseșan, membru al Cenaclului literar „Silvania”. Merită să ne aducem aminte de el, de toți scriitorii, oamenii de cultură, mai mult sau mai puțin uitați, ai Sălajului, și pentru că, prin ei, spațiul sălăjean a devenit mai bun. Redau aici din cuvântul colegului Marcel Lucaciu din cartea „Valentin Meseșan, Poeme” (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2016), volum ce reunește integrala antumă și postumă a poeziei lui V. Meseșan.
Marcel Lucaciu: „Cei care l-au cunoscut îşi amintesc, cu siguranţă, de o anumită eleganţă vestimentară, de rostirea lui ceremonioasă, de intonaţia şi gesturile bine controlate ce însoţeau memorabilele intervenţii din cadrul Cenaclului Literar «Silvania» (1992-2002). Prietenii îi spuneau «Contele», fiindcă descindea, pe atunci, la Zalău, parcă direct din «Craii de Curtea-Veche» (mult îndrăgitul roman al lui Mateiu Caragiale). Era un alt Paşadia Măgureanu, rătăcit la apusul veacului douăzeci, fascinat de boema agonizantă şi hotărât să-i smulgă vieţii – cu orice preţ – faustiana clipă. A trăit «fericit în nefericirea lui» (Marin Preda), pendulând între cer şi pământ, iubind cu aceeaşi exuberanţă (şi în egală măsură!) Femeia şi Poezia… (…) Chiar dacă Valentin Meseşan s-a aşezat, de mult, la «masa umbrelor», ni se întâmplă, deseori, în fapt de seară, să-i auzim pasul apăsat, să-i zărim silueta şi pălăria trasă pe-o sprânceană. Purtăm cu noi, îndoliate, nostalgia Poetului şi, mai ales, a Poeziei lui; o Poezie în albia căreia Dragostea n-a secat niciodată…” (pp. 6-9).
Lista dispăruților e tot mai lungă: Horia Ciovârnache, Ioan-Viorel Bădică, Iuliu Suciu, Valentin Meseșan, Gheorghe Șișeștean, Daniel Hoblea… Și parcă sunt tot mai puțini cei care le-ar putea lua locul.
Să nu ne uităm oamenii de cultură dispăruți!
[…] Daniel Săuca În 15 februarie 2022 s-au împlinit 20 de ani de la moartea celui care a fost profesorul și poetul Valentin Meseșan, membru al Cenaclului literar „Silvania”. Merită să ne aducem aminte de el, de toți scriitorii, oamenii de cultură, mai mult sau mai puțin uitați, ai Sălajului, și pentru că, prin ei, spațiul sălăjean a devenit mai bun. Redau aici din cuvântul colegului Marcel Lucaciu din cartea „Valentin Meseșan, Poeme” (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2016), volum ce reunește integrala antumă și postumă a poeziei lui V. » Mai multe detalii […]
Valentin Meseșan era un om unic in felul lui, efervescent, ardea… Nu mi l-am putut imagina niciodată bătrân. Ieșea în evidență impunând respect și, în ciuda faptului că avea valențe ordonate, meticuloase (adecvate profesiei pedagogice pe care a practicat-o), a păstrat și mult umor. Simțul fin al umorului și înțelegerea sa pentru oameni și durerile lor, lipsa de ranchiună dizolvată, aproape întotdeauna în umor, sunt calități rare, sunt pentru spiritele alese.
Se spune că un „om moare definitiv când nu-și mai amintește nimeni de el”.
Valentin Meseșan e departe, deci, de a fi murit.
Mulțumesc Centrului de Cultură Sălăjean.
G. Oroian
Mulțumesc, Daniel Săuca.
G. Oroian
Mulțumesc, Marcel Lucaciu, Ioan Puroiu, Florin Horvath și tuturor celor care sunteți copărtași la neuitarea lui Valentin Meseșan.
Rectificare, cu scuze: Ioan Pițoiu.