Februarie negru, peste Sălaj. Pe când credeam că șirul dispariției copiilor noștri se va opri, moartea a lovit din nou și a mai luat o viață. Impropriu spus, de fapt. Nu ea a luat viața micuței prințese Giulia, ci un coautorat, un cumul de nenorociri, de lucruri strâmbe, hidoase, de caractere îndoielnice și așa mai departe. Puse cap la cap, toate acestea au făcut ca Giulia, fetița din Badon plecată prea devreme la îngeri, să fie condamnată la moarte. Nu, nu este destinul, nu este nici soarta și nici întâmplarea. Este un lucru determinat de cauze exacte, previzibile și care puteau fi sută la sută evitate dacă exista un strop de conștiință, de umanitate, dar mai ales de responsabilitate din partea unui om care nu transporta saci de cartofi, ci copii, către școală și înapoi către case. Acolo unde părinții, bunicii și frații, îi așteptau zi de zi.
Pe Giulia, degeaba o mai așteaptă cei dragi; pașii ei nu vor mai călca niciodată pe drumul către casă. Toate speranțele, toată bucuria, toată rațiunea pentru care acești oameni trăiau, s-au dus, într-o secundă, dar o clipă în spatele căreia au stat zile, luni, ani de iresponsabilitate, de nepăsare, de prostie și indolență din partea unui întreg șir de oameni, proceduri și legi scrise ori nescrise. Asta au primit acești oameni nevinovați și asta a primit un copil pentru care viața abia își deschidea aripile. Nici un fier încins în foc, dacă le-ar atinge trupurile, nu ar provoca atâta durere acestor oameni așa cum ei trăiesc acum știind că moartea fetei lor putea fi evitată. Au rămas, acolo, în poarta casei, împietriți ca niște statui, bunicii, părinții și surioara mai mică. Ei, rămașii Giuliei, oameni care nu vor găsi niciodată un răspuns la întrebarea DE CE?
Ei bine, noi știm și avem puterea să înțelegem “de ce”. Cred că orice om s-a luptat măcar o dată în viață cu acest sistem corupt, bolnav și putred, un sistem de legi asezonat cu birocrație, nepotisme, aranjamente și tot soiul de lucruri îngrozitoare care nu doar ne fac viața mai grea, urâtă, ne bagă în spital sau ne mănâncă timpul și nervii, ci iată, pentru a nu știu câta oară, lovește mortal.
La noi, principiile „lasă, mă, că merge și așa”, „o are pe nevastă-sa în cutare loc”, „îl are pe soț – șef pe nu știu unde”, „se poate, se rezolvă, se aranjează”, ne otrăvesc existența. La noi, merge și improvizat, cârpit, fentat căci, dacă cineva acolo sus e mai presus de lege, e posibil orice! Ei bine, karma nu iartă. Niciodată. Ca un bumerang, minciuna, iresponsabilitatea, avariția și lipsa crasă de orice urmă de responsabilitate mai ales atunci când vine vorba despre viețile unor oameni, se întorc fix în capul celui care crede că așa se trăiește demn și corect pe acest Pământ.
Iar exemple avem sute, aici, în Sălaj. Ceea ce e tragic, e faptul că pe lângă nota de plată pentru toate aceste fărădelegi pe care o primește cel în cauză, adeseori plata supremă o face un om nevinovat. În cazul nostru, micuța cu ochii azurii, Giulia, a plătit cu viața pentru toată vina și greșelile, pentru toate faptele involuntare ori făcute cu bună știință ale unui om. Revenind la ceea ce, poate, s-ar fi putut face, odată întâmplată această tragedie, mă întreb de ce nimeni dintre cei care au asistat la această nenorocire nu a putut face în acele momente critice, un pas, un gest în acordarea primului ajutor fetei căzute pe caldarâm. Nu vreau să acuz gratuit pe absolut nimeni, însă îmi e greu să cred că în acel spațiu, extrem de circulat, chiar nu a fost nimeni în acel moment capabil să se apropie de fată. Poate exista o șansă…
Polițiștii de la Ordine Publică, primii sosiți la fața locului (după care au sosit imediat și Ambulanța și Poliția rutieră) au acționat conform legii și au luat măsurile ca, în haosul creat, să nu se mai producă un alt accident. Înțeleg totodată, că fata a fost, totuși, așezată cu capul ușor într-o parte, în așa fel încât să nu se sufoce, fiind căzută cu fața în jos pe asfalt, într-o baltă de sânge. Cu toate acestea, avem de-a face cu un caz în care legislația se bate cap în cap cu realitatea. Dacă micuța noastră sau oricine aflat într-o astfel de situație, ar fi putut salvată sau, la modul general vorbind, cineva poate fi salvat prin acordarea primului ajutor în acele minute critice până la sosirea medicilor, de ce totuși, nimeni nu face nimic?
E drept, fata nu dădea semne de viață, iar aici lucrurile se complică și limita dintre acordarea primului ajutor nespecializat și o pasivitate mai mult sau mai puțin îndreptățită (mă refer, repet, la oameni care nu sunt pregătiți sau nu știu să acorde primul ajutor), granița, așadar, este foarte subțire. Se cunosc destule cazuri în care, în astfel de situații, vrând să faci un bine, faci mai mult rău, nu trebuie înlăturat din vedere nici acest aspect, mai ales dacă nu te pricepi câtuși de puțin. Dar chiar nu a fost în acel moment, acolo, niciun medic, în toată mulțimea aceea care privea la fata care zăcea ca o păpușă, cu fața în jos, pe drum? Niciun asistent? Un om care să strige măcar, în zonă, dacă cumva nu este un medic pe acolo? Există două farmacii în acea zonă dintre care una la doar câțiva metri. Farmaciștii cunosc, evident, un protocol de prim ajutor. Nu era niciunul acolo sau nu l-am văzut eu în cele câteva imagini pe care cu greu le-am putut privi. Întreb, nu dau cu piatra, iar întrebarea mea e oricum tardivă, însă întreb așa cum mulți dintre voi v-ați întrebat, în condițiile în datele oficiale arată că decesul a fost declarat după o oră de la momentul accidentului, prin lipsa de răspuns în urma manevrelor făcute de echipele medicale.
Ceea ce ne-a mai rămas de făcut este să ne îndreptăm atenția către cei care poartă cu adevărat vina în această tragedie. Deși, și aici, ca de fiecare dată, nimic sau aproape nimic consistent nu se va schimba. Vor trece câteva luni, cazul va ajunge în instanță, iar omul, dacă va fi găsit vinovat, va plăti, dar celelalte cauze care mocnesc și mustesc încă, gata de atac, acelea nu vor fi înlăturate.
Iar pericolul rămâne oriunde, oricând, la fel de mare și cu același potențial ucigător. Până când nu va fi făcută o curățenie până în cel mai mic ungher instituțional, de îndepărtare a căpușelor, a celor ce se cred șefi inclusiv peste lege, a celor care trăiesc așa – lasă că e ok, merge, se rezolvă, se aranjează – a celor care merg la serviciu la stat doar pentru a-și întreține afacerea, relațiile, aranjamentele, nimic nu se va schimba. Până când nu va fi făcută o schimbare din temelii a legislației pe segmentul responsabilității dar și a unor pedepse măsurate în ani de închisoare, în anumite domenii, mai ales cel al transportatorilor de persoane, dar și în alte domenii cum ar fi protecția muncii, responsabilitatea angajatorilor, a celor care au în grijă de copii etc, nimic nu se va schimba!
Vom rămâne la fel de inerți și de neputincioși, noi, cei care deși vrem, iată că nu reușim să schimbăm nimic în veci! Cui îi pasă că doi părinți își vor petrece restul zilelor la marginea unui morman de pământ? Cui îi pasă că o familie întreagă va trăi, pentru tot restul zilelor, cea mai dureroasă povară din câte există pe lumea asta? Nimănui.
Pentru că dacă cuiva i-ar fi păsat de toate acestea, dacă cei care ar fi trebuit să învețe, să își asume, să înțeleagă din tragediile mai vechi care au la bază aceeași iresponsabilitate și indolență umană, și nu întâmplarea ori greșeala, atunci cu siguranță Giulia ar fi trăit astăzi. Dar mai cu seamă, dacă toți acești responsabili care vor rămâne etern invizibili, și-ar fi făcut datoria. Râsul zglobiu al micuței cu păr bălai, ființa ei ca un mugure aflat la doar un pas să înflorească în frumusețea vieții, i-ar fi bucurat decenii la rând pe cei care au cunoscut-o sau pe cei care urmau să intre în viața ei!
Să nu ne ierți, Giulia!
Nici pe adevărații vinovați, nici pe noi, vinovații fără vină, cei care nu reușim niciodată nu doar să vă ținem aici, lângă noi, dar iată, nici măcar nu vă putem salva viețile… nu vă putem scoate din ghearele acestui sistem care a ajuns să ucidă, literalmente, cu bună știință.
Nu imi pot stapani lacrimile… plang pentru acest copil, pentru ceea ce citesc aici, pentru tragedia de fi stapaniti de astfel de oameni. Cat ghinion avem, suntem un popor chinuit si batut de soarta mereu si mereu. Condoleante familiei, desi ele chiar nu pot face nimic. Randurile sunt dureros de adevarate.
pe cine sa ierte? Marc, Ciunt si Gurzau de la Psderbedei?
Sa NU ne ierți.. Asa e titlul..
Felicitari, Florin Negoita, pentru acest editorial!
Trist, f f trist, adevarat si f f f frumos scris!!!
Nu e nimic de spus, tragedia e imensă, subit ARR si forurile care sunt abilitate sa monitorizeze activitatea au devenit extrem de exigente…. Retorica ne intreaba, trebuie sa ucidem un inger ca un gunoi sa fie dus la REMAT?
Din păcate daca cineva intervenea asta era baiul,in astfel de momente nu știi cum să procedezi,trăim că Intr o junglă in orice domeniu,social,economic ,familial,nu ne mai salutam decât pe Facebook,trăim că niste,năluci,suntem somnambulici,parca am pierdut noțiunea timpului,am pierdut contactul cu realitatea!!aducem acuzații unii altora,judecam,modul cel mai ușor să scăpăm cumva de mustrările de constiinta ….nu voi înțelege niciodată cum îți asumi asemenea responsabilitate și sa nu ai tupeul sa ți recunoști vina,cât de misogin cat de vierme sa fii sa nu se vadă pe tine regretul,povara,durerea??? Sa te comporți că și cum ai fi pierdut pe drum un sac de cartofi!!sa nu mimezi un grad de supărare e strigător la cer,ironia sorții că și pe fiica dansului tot Giulia o cheamă!!!Nu știu unde v a ajunge aceasta omenire atât de dezumanizată,rece,nepesatoare,fara scrupule,,,:( Dumnezeu să i mângâie părinții și pe îngeraș plecat prea devreme primește l printre îngerii păzitori in ceata ta cerească!!
Din pacate asa se-ntampla.Nimeni nu ia nici o masura, pana nu apar victime. Cred ca asta se astepata si in cazul sapunariei de la Horoatu Crasnei, sa se imbolnaveasca populatia din sat si sa faca boli urate sau, poate sa se inregistreze si decese din aceasta cauza.Poate atunci se vor trezi cei de la Agentia de Mediu, de la Garda de Mediu, de la Directia de Sanatate Publica, de la Prefectura Salaj, toti cei care i-au dat autorizatie de functionare si nu iau nici o masura sa opreasca aceasta activitate producatoare de boli. Nu mai vorbim de nesimtirea patronului…care cred ca ar fi mai mult decat multumit daca s-ar intampla asa…
Emotionant articol. Intradevar, Giulia este victima acestui capitalism puturos cu o privatizare fortata. Soarta ei a fost pecetluita atunci cand in nemernic a dat autorizatie transport perssoane unui microbuz cu usi care se deschid in spate, atunci cand hapsanul patron a improvizat un scaun, banu sa iasa. Acest sicriu pe roti a circulat ani e zile, politia rutiera nu l-a vazut. Bine spunea cineva mai sus, astfel de lepre nu trebuie iertate
Politistii aceia locali, care au drepturi banesi egale cu pompierii, smurdul, politie etc… de ce nu sunt capabili de un prim ajutor acordat? E prea mult pentru ei un curs de prim ajutor ? Sugem bănuțul si umflăm burtelul doar… si nici nu stim sa scriem. Cat despre farmacistii din apropiere nici nu mai comentez. Am avut „fericirea” sa asist la un lesin al jnei doamne la un moment dat langa piata Astralis. Sta lumea ca la circ, iese si farmacista sa se uite cum sun eu dupa ambulanta, imi dau datele, locatia, si țip la ea sa aduca macar un pahar de apa pentru femeie ca doar deh ea e om curios inainte de a fi farmacist. Doamne… mare e gradina ta… cel mai probabil fetita putea fi ajutata in primele monente dupa cazatura. Acum orice comentarii si povesti sunt de prisos…
Securistul marc si gasca de hoti psd e de vina! Nu va e rusine taraturi ale societatii? Vai si amar, de 30 de ani distrugeti judetul asta si asa amarat!
Ce zice doamna PSD de la inspectorat.Cind am fost și i-am spus să Nu închidă școala din Bacon a zis că nu se poate.Trebuia să aibă prietena ei Mariana copii de clasele I IV navetiști.Apropo am Uzit că șoferița are acum salon.Poate i se zice doctor Aviz amatorilor.
Pai are salon de sprâncene false ,tot ce fac ei ,e fals ,e nociv,dăunează societății…..in cate saloane de solar au ars bietele domn ..oare din cauza defecțiunii pt că PSD da autorizații false,la colectiv tot din aceasta cauză au ars bieții copii,la noi totul e fals și abuziv din cauza ciumei roșii…
Un articol emoționant și foarte adevărat.Problema e ca pentru un om de rând este foarte greu să se lupte cu mafia din instituțiile statului.
Bună seara. Parerea mea este ca ar trebui arestați și trași la răspundere toți acei care au semnat și aprobat Licența de transport;sunt la fel de vinovati și până nu raspunde nimeni dintre acesti „specialisti” , nu se va schimba nimic.
Iar despre durerea si disperarea din sufletul părinților acestei fetițe……………
Dumnezeu să o așeze în Rai!
Speram ca se va misca ceva. Atat ne a mai ramas, sa speram. Multumesc Magazin salajean pentru aceste articole de calitate. Dumnezeu sa o ierte pe Giulia. ???❤
Articol scris cu inima, face o radiografie incisiva a acestui capitalism putred cu o privatizare fortatafortata. Giulia este numai una din victimele acestui regim, au mai fost si victimele de la Colectiv. Atunci zeci de tineri au ars de vii tot din cauza unor legi strambe, scoase de leprele din parlament in favoarea patronilor, sacrificand cetateanul de rand. Patronii de la Colectiv au putut deschide un club de noapte intr-o sala cu o singura USA si cu ferestele zidite, legea le-a permis. Nici azi nu au fost pedepsiti vinovatii. La fel, si in acest caz, legea a permis autorizatie pentru trasport persoane pt un microbuz cu usi deschise in spate , un sicriu pe roti. Odata si odata, criminalii vor Plati !