Suntem indemnati mereu, de mici copii, spre gesturile umanitare in folosul celor care nu au fost atat de norocosi ca noi, iar decembrie – luna cadourilor – este un moment cat se poate de potrivit.
Centre de asistenta sociala pentru copii si batrani sau familiile cu venit mic sunt alese de sarbatori pentru a le darui o atentie, cu scopul de a castiga in schimb aprecierea semenilor sau iertare si indulgenta pentru cei mai spirituali dintre noi.
Ciudat, insa, cum o data la 4-5 ani, cadourile, atentiile si asa-zisele gesturi umanitare sunt facute pentru a cumpara ceva. Pentru a cumpara voturi in alegeri, pentru ca, pana la urma, totul este de vanzare, iar cumparatorul nu trebuie sa ofere pretul potrivit. In acest an, galeata portocalie, rosie sau galbena s-a preschimbat in trening, fier de calcat sau paturi de lana, in functie de nevoia alegatorului.
Dar cel mai crunt e ca sunt romani care nu doar la alegeri sunt de vanzare, ci aproape in fiecare zi. Isi vand copiii pe la porti, pentru un rezervor de benzina, cateva milioane si vreo doi saci cu cartofi. Isi vand cate un rinichi pentru cateva sute de dolari, fac din propria sanatate o marfa buna de troc, in incercarea disperata de a prinde norocul in pumn si de a-si schmba conditia sociala.
Cei mai multi dintre cei care se vand o fac pentru un blid de malai, care sa ii ajute sa o duca mai bine. Nu din goana dupa averi sunt acesti romani de vanzare, ci din cauza lipsurilor materiale din propriile existente. Cand nu are serviciu, nu are ce pune pe masa, nu are cu ce plati facturile, dar are, in schimb, trei, patru copii care il privesc si cer muti sa le dea macar azi de mancare, omul este dispus sa faca pact si cu diavolul, doar, doar ii va fi mai bine. Pretul lui este asigurarea materiala a zilei de azi, iar maine va vedea cum o va scoate la capat.
Privati prea multi ani de lucrurile care sunt absolut normale unui trai decent, acei romani ce aproape ca au tablite atarnate de gat pe care scrie
