Oare s-a schimbat ceva?

Daniel Săuca

Scriam prin 2015 la rubrica de față: Mare și plictisitoare, previzibilă, nesimțită e, totuși, grădina politicii românești. Chiar dacă se schimbă garniturile și closetele, robinetele de lături și dușurile cu truisme, „papagalii”, „golanii”, „mardeiașii”, „ciolănarii” prosperă în continuare. Măcar pe „sticle” și prin comunicatele de presă, pe care, de altfel, nu le mai bagă în seamă nici măcar jurnaliștii de casă (dacă această specie poate fi numită gazetărie) ori cei amorezați brusc și definitiv de lupta plină de avânt democratic a prea-aleșilor patriei. Oare s-a schimbat ceva? În bine…
Scriam prin 2014, tot la rubrica de față: De parcă societatea românească nu suferea de destule forme de schizofrenie, a apărut încă una: „Ice Bucket Challenge”. Tot felul de vedete și vedetuțe, politicieni și politruci, după un model americănesc, își toarnă găleți cu apă și gheață (sau apă rece?) în cap, pentru a lupta, cică, împotriva unei boli „cerebrale” și a provoca totodată pe alții să facă același lucru. Poate, la alții, campania e chiar pe bune, cu tot cu importanta componentă de marketing. La noi, e numai campanie electorală ori media, un nou prilej teoretic pentru a strânge voturi, rating sau like-uri de la fraieri sau de la cei care lăcrimează instantaneu uitându-se la tv-uri. Și fain prilej de meditație despre „noul sincronism” românesc, măreț global și penibil postmioritic. Preluăm aproape orice de la alții (din păcate, mai ales prostiile), fără aproape niciun discernământ. Iar despre respectarea regulilor impuse de alții ori despre „înregimentarea” noastră în tot felul de organizații, mai mult sau mai puțin globale (iste), oricâte exclamații aș reda în pagina de față, tot pe degeaba. Oare s-a schimbat ceva? În bine…